Adio, Tarzan !

Doi ani , noua luni si trei saptamani . Acesta a fost "suplimentul" de viata pe care noi i l-am putut da acestui caine batran .
L-am gasit in ianuarie 2007 ratacind pe strada in stadiul "piele si os " , aproape ca te puteai taia in spinarea lui , iar starea lui era agravata de o fractura de penis . O problema in plus care nu s-a putut rezolva decat chirurgical printr-un procedeu numit uretrostoma , o amputare urmata de construirea unui nou orificiu care sa-i permita sa urineze.
A avut vreun rost sa urmam calea aceasta si nu pe cea rapida si comoda a eutanasiei ?
Cred ca raspunsul vine de la sine , de la cei aproape trei ani buni de viata pe care i-a capatat astfel .
Nu stiu care este " utilitatea " unui dulau batran, scheletic , ragusit . Cei ce s-au numit candva stapanii lui au considerat probabil ca nu mai avea nici una .
Dar pentru noi , cei care incercam sa le gasim un rost acestor animale abandonate , batranul Tarzan a insemnat ceva deosebit .
A fost primul caine caruia atunci, in iarna lui 2007, i s-a aplicat acel marcaj in ureche numit crotal , acel " act de identitate " daca vreti sa-l numim asa prin care incercam sa punem in practica o modalitate simpla si eficienta de control.
Pin citirea numarului inscriptionat pe el se pot afla mai multe informatii : in primul rand ca este vorba despre un animal sterilizat , apoi unde si de catre cine s-a efectuat operatia , de unde provine cainele .
Crotalul ar trebui sa fie arma cu care sa se lupte impotriva abandonului , daca si cei care ar trebui sa duca aceasta lupta , altminteri stipulata prin lege , ar intelege asta.
Aplicarea unui astfel de marcaj specific , pe care am putea sa-l comparam cu placuta de inmatriculare a unui automobil , ar descuraja substantial practica abandonarii animalelor batrane sau bolnave .
Metoda e mult mai ieftina si mai practica decat microciparea care presupune doua conditii : existenta aparatului de citire a cipului si contentia animalului , adica o capturare efectiva .
Crotalul in schimb se pate citi relativ usor.
Asa ca Tarzan nu a fost un caine batran si bolnav caruia i s-a oferit sansa unui adapost , a fost de fapt un port-drapel pentru semenii lui a caror viata depinde de putina organizare si bunavointa din partea noastra .
Poate ca mai tarziu ne vom aminti de el ca de un deschizator de drum pe aceasta intortocheata cale catre civilizatie.
Adio , batrane !