luni, 19 octombrie 2009

Intuneric si lumina



S-a scurs aproape o luna de atunci .
A fost gasita zacand , in starea in care o arata fotografiile , intr-una din boxele jilave si intunecoase ale "faimosului" adapost al primariei si a ajuns de urgenta intr-un cabinet medical.
Nu este loc aici sa intrebam cine si de ce a adus-o in starea aceea .
Nu a venit inca momentul potrivit pentru asta.
Mi-a revenit atunci alt rol , unul in care nu a vrut sa se implice nimeni.
Nu era timp de amanare si am fost intrebat de catre medic : care este verdictul ?
Verdictul ... cat de straniu a sunat acest cuvant.
Am avut la dispozitie cateva minute de gandire .
Sa fie viata pentru acest animal o condamnare ? Ar fi putut fi moartea o eliberare ?
O experienta deja indelungata imi spunea ca desfasurarea va fi aceeasi : cateva zile de emotie , cateva cuvinte de compatimire , apoi uitarea.
Cum va fi viata ei , daca aleg sa traiasca ?
Vom face din ea un obiect de spectacol , o vom scoate la prezentari cu efect teatral , va deveni un " trofeu " ?
A fost singurul lucru la care m-am gandit. Dar am ales sa traiasca.
Daca as fi ales cealalta varianta totul s-ar fi incheiat repede.
Nimeni nu mi-ar fi reprosat nimic , intr-un fel transferarea raspunderii implica alegerea de facut.
De ce am ales atunci sa fie operata , sa piarda ochii , sa traiasca in intuneric ?
Am facut-o pentru ca in ciuda atator triste repetitii de scenariu ma indarjesc sa cred ca undeva exista un loc in care aceasta fiinta va gasi nu doar un blid cu mancare si o gura de apa , dar si o mangaiere . M-am convins in timpul care a trecut de atunci ca stie sa raspunda.
Zilele acestea povestea ei va fi scoasa pe "taraba virtuala " a adoptiilor de pe internet.
Poate ca va capta atentia cuiva , la urma urmei este vorba despre o " celebritate", a fost in pagina intai a ziarelor.
Nu-mi pot retine o constatare cinica : daca nu ar fi trecut prin aceasta tragedie , ar mai fi interesat pe cineva ?
De ce oare nu a vazut nimeni stralucirea din ochii ei inainte sa fie striviti ?

13 comentarii:

Brindusa spunea...

Dumnezeule, ce s-a intamplat cu ea? Cand am vazut prima data poza, am crezut ca e o gluma, ca cineva i-a pus la ochi ceva. Dar citind, nu mi-a venit sa cred. Nu stiu povestea ei. Te rog sa o spui, ca sa o pot impartasi si eu celorlalti.
Cazul ei reprezinta cel mai bine situatia din adaposturile de stat. Locuri in care animalele sunt aruncate si uitate.

DogOneLover spunea...

voi reveni asupra cazului in curand

Anonim spunea...

si totusi ....
catzelusha a fost adusa asa in adapost sau acolo s a intamplat oroarea ?
eu nu imi dau seama chiar si vazand pozele ... nu se putea face nimic , nici macar un singur ochi nu putea fi tratat , incercat sa fie salvat ?
....
stiu cum e cand tb sa hotarasti daca animalutzul sa traiasca sau sa fie adormit ....cand tu iti iei asupra ta acest drept de a pune capat unei vieti - e o lupta interioara cu tine insuti incredibila si dureroasa .....

eu care trec prin adevarate chinuri daca tb sa aleg euthanasia pt cazuri limita , as fi ales sa fie adormita aceasta micuta nevinovata ,,,,cu toata durerea, asta as fi ales daca dr nu ar fi putut sub nicio forma sa salveze macar un ochi .... si stii de ce as fi ales asta ?
pt ca libertatea este unul din putinele lucruri bune care a mai ramas chinuitilor nostri maidanezi - faptul ca pot alerga in voie fericiti , de a se juca , a adulmeca , a-si exercita practic toate instinctele lasate de natura , ori acestei fetitze i s a luat singurul ei bun - libertatea ; si nu ma refer la actul medical de ejectare a ochilor ci la cel care i a provocat aceasta incredibila suferinta ...acest om i a rapit practic acest drept - de a mai alerga - de a fi CAINE , pt ca sincer , nu stiu cat de independent mai poate fi un caine orb ....nu m am mai confruntat cu problema asta la caini desi m am confruntat cu destule alte situatii limita la caini ...

va fi greu pt ea sa fie adoptata de omul potrivit care sa i ofere o ingrijire corespunzatoare ....pt ca de acum inainte singura ei bucurie va fi aceea de a fi iubita si protejata ...

oricum , esti de admirat pt ca ai fost alaturi de ea .

Raluca spunea...

Si noi asteptam cu sufletul la gura vesti despre biata de ea... Sunt convinsa ca isi va gasi un stapan, dar ca si tine ma intreb de ce trebuie sa treaca printr-o astfel de trauma ca sa atraga atentia cuiva? Va tinem pumnii si mult succes si cu celelalte animalutze!

ana spunea...

FELICITARI, sa nu aveti dubii, ATI FACUT ALEGEREA CORECTA!

Mititica asta o sa aiba noroc, din pacate asta e adevarul, nu i-a remarcat nimeni frumusetea si blandetea pana acum, la momentul tragediei.

dar sunt sigura ca va avea stapani iubitori si mangaieri cate vrea ea... (mai putine decat merita):)

Mara spunea...

Buna tuturor,

Nu stiu daca ati aflat, dar maine, Iris va incepe o noua viata, in Olanda.

Din fericire trebuie sa il contrazic pe "anonimul" ce spunea: "acest om i a rapit practic acest drept - de a mai alerga - de a fi CAINE , pt ca sincer , nu stiu cat de independent mai poate fi un caine orb ....nu m am mai confruntat cu problema asta la caini desi m am confruntat cu destule alte situatii limita la caini".

Iris va incepe un program de trainning special pentru cateii cu deficiente de vedere. Va invata sa fie independenta, sa se joace, sa alerge si multe alte lucruri. Sunt o multime de tehnici prin care Iris va fi ajutata sa duca o viata aproape normala.

Noua sa familie include 2 copii si o catelusa ciobanesc german de 4 ani :-) Mereu au existat 2 catei in aceasta familie, dar din pacate, ultimul ce a fost si el, la randul sau adoptat, a murit de cancer.

Voi reveni cu poze si noutati.. o voi vizita periodic pe micuta.

Va rog sa ii tineti pumnii maine dupa masa... Iris va face prima sa calatorie cu avionul. Speram sa fie bine!

Brindusa spunea...

Mara, iti multumesc personal pt mesajul tau. Chiar ma intrebam ce mai face catelusa, cum a suportat zborul? De ce nu scrii nimic pe blogul tau???

Mara spunea...

Doamnei Brandusa:

Nu am timp de blog :) Sunt o persoana mai practica.

Oricum, va voi tine la curent cu viata catelusei, de aici inainte!


Numai bine!

Mara spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Mara spunea...

http://www.matraguna.net/2009/11/iris-tasha-si-ginnie.html

Marea sosire din Olanda :) Enjoy!

Mara spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=gRcQs_fAmGE

Iris fericita :)

Brindusa spunea...

Draga de ea, chiar ca se vede ca e fericita. E frumos si bland cainele de acolo si se vede ca a acceptat-o. Ma intreb cum se descurca prin casa? Am observat ca la vocile oamenilor isi ridica capul si asculta. Acelasi gest cu cel al oamenilor orbi, capul ridicat, urechile ciulite. Doamne da sa-i mearga bine in continuare. Sa ne mai tii la curent.

Mara spunea...

Da, cainele cel mare e protectorul sau :) Nu mai pot iesi impreuna la plimbare, fiindca nu lasa pe nimeni sa se apropie de Iris, om sau animal. Hahahahah.Iris se descurca foarte bine peste tot... mi s-a spus ca parca a locuit acolo dintotdeauna. Este atat de desteapta!!! :) Ceea ce vedeti in filmulet este un mare progres..mai ales fiindca, la inceput, ataca cateii familiei, statea doar lipita de pamant.. dar acum e bine. Sambata viitoare o vizitez :) Revin cu amanunte!