Drum bun

Din cand in cand povestea se termina si asa , cu o despartire care ne bucura.
De obicei despartirile sunt triste , dar atunci cand ne gandim la povestea prietenei de care ne-am despartit ieri avem toate motivele sa ne bucuram .
A fost odata, ca de atatea ori, o catelusa mare si frumoasa care traia la o stana .
Sa-i zicem Ciobanita. Era prost hranita , murdara si cu blana incalcita , dar era fericita sa hoinareasca alaturi de stapanii ei .
Pana intr-o zi cand stapanii au plecat cu caruta in sat cu ceva treburi . Ciobanita noastra a urmat constiincioasa caruta . La iesirea in drumul principal a fost lovita de o masina . Nici o surpriza , la stana nu se studiaza regulile de circulatie .
Ce au facut stapanii cu cainele care zacea pe marginea soselei cu bazinul fracturat ? Iarasi nici o supriza : l-au lasat sa zaca acolo si au plecat sa se ocupe de treburile lor atat de importante .
Mai departe povestea Ciobanitei se intinde pe cateva luni si e cea pe care v-am mai povestit-o si o sa vi-o mai povestesc cu alte personaje : cineva , stim noi cine , te-a gasit , ai ajuns la doctor , consultatie , radiografie , tratament si o lunga recuperare.
Nu fi trista Ciobi : te desparti de noi dar pleci intr-un loc bun , iti va fi mult mai bine ca la stana .
Poate ca o sa ne mai vedem, frumoaso ! O sa-mi fie dor sa-ti mai smotocesc putin coama de leu .
Drum bun, Ciobanito !