miercuri, 24 iunie 2009

No country for old dogs




Doua povesti care se leaga sub aceeasi deviza : nu e loc sub soare pentru un caine batran !
Si nu sunt povesti desprinse din volumul nesfarsit cu istorii despre caini de curte , de la tara sau de la oras , care sunt aruncati, dupa o viata petrecuta in lant , atunci cand vederea sau auzul sau vigoarea fizica le scade .
Acestea sunt povestile unor caini de rasa . Suntem obisnuiti sa-i credem privilegiati , rasfatati pentru combinatia " fericita " de gene cu care sunt inzestrati.
Dar intr-un fel povestile lor par mai dramatice : sa fi avut totul si sa nu mai ai nimic e o drama .
Pe batrana noastra catelusa bulldog o cunoasteti daca ati mai trecut pe aici .
Nu vom sti niciodata daca a fost candva ingrijita , iubita sau daca asa cum presupuneam atunci cand ne-a iesit in cale, a fost tratata doar ca un mijloc de productie a pretiosilor pui.
De multe ori privind-o cum se odihneste placida dupa masa ma gandesc ca pur si simplu ne acccepta si ne tolereaza, oricat de ciudati parem . Masca ei nu tradeaza nici o stare interioara .
Sa fim totusi multumiti ca aspectul fizic i s-a imbunatatit atat de mult .
Cealalta poveste s-ar putea intitula, cinic , "Zbor deasupra unui cuib de viermi ".
Un cocker batran si aprope orb , chinuit de o otita cumplita provocata de spicele patrunse in canalul urechii , pe care insa stapanii nu s-au obosit sa-l mai trateze ( se trateaza, sa stiti , si nu costa o avere ) preferand solutia "economica " : abandonul "la pachet" intr-o piata de legume .
Secretia purulenta din ureche care-i naclaise capul, gatul , pieptul si picioarele din fata a atras cu duhoarea ei pestilentiala roiul de ciocli specializati , mustele .
Sub soarele verii acest ciclu al depunerii oualelor , al eclozarii larvelor si al devorarii chiar si de viu a animalului se deruleaza cu o viteza halucinanta .
In rastimpul unei singure zile un animal bolnav sau ranit devine un " svaiter " sub actiunea larvelor care trebuie sa se hraneasca frenetic pentru a putea sa isi sustina procesul de transformare in insecte .
Deocamdata sfarsitul se amana pentru cockerul nostru . Incet, incet isi recapata fortele .
Mai departe insa , incotro ?

3 comentarii:

Anonim spunea...

Pentru astfel de stapani este necesara o lege a animalelor dura care sa fie aplicata cu strictete. Desigur ca nu toti acesti stapini . monstri vor putea fi prinsi, dar pedepsirea citorva ar fi totusi un exemplu pentru altii; sau ma insel?. Oricum ti se rupe inima când vezi aceste animale amarite, si din pacate nu le poti ajuta pe toate, ci atit de putine !Ileana

ana spunea...

Abandonul e pedepsit prin lege, e fapta penala. Ca nu prea se aplica e altceva. Dar ce trebuie facut in privinta asta e doar sa ne luptam pt ca legea sa se aplice, pt ca, ai dreptate, dupa cateva exemple, se vor mai potoli

Little Miss Sunshine spunea...

Cockerul mai este spre adoptie? Multumesc!