miercuri, 24 iunie 2009

No country for old dogs




Doua povesti care se leaga sub aceeasi deviza : nu e loc sub soare pentru un caine batran !
Si nu sunt povesti desprinse din volumul nesfarsit cu istorii despre caini de curte , de la tara sau de la oras , care sunt aruncati, dupa o viata petrecuta in lant , atunci cand vederea sau auzul sau vigoarea fizica le scade .
Acestea sunt povestile unor caini de rasa . Suntem obisnuiti sa-i credem privilegiati , rasfatati pentru combinatia " fericita " de gene cu care sunt inzestrati.
Dar intr-un fel povestile lor par mai dramatice : sa fi avut totul si sa nu mai ai nimic e o drama .
Pe batrana noastra catelusa bulldog o cunoasteti daca ati mai trecut pe aici .
Nu vom sti niciodata daca a fost candva ingrijita , iubita sau daca asa cum presupuneam atunci cand ne-a iesit in cale, a fost tratata doar ca un mijloc de productie a pretiosilor pui.
De multe ori privind-o cum se odihneste placida dupa masa ma gandesc ca pur si simplu ne acccepta si ne tolereaza, oricat de ciudati parem . Masca ei nu tradeaza nici o stare interioara .
Sa fim totusi multumiti ca aspectul fizic i s-a imbunatatit atat de mult .
Cealalta poveste s-ar putea intitula, cinic , "Zbor deasupra unui cuib de viermi ".
Un cocker batran si aprope orb , chinuit de o otita cumplita provocata de spicele patrunse in canalul urechii , pe care insa stapanii nu s-au obosit sa-l mai trateze ( se trateaza, sa stiti , si nu costa o avere ) preferand solutia "economica " : abandonul "la pachet" intr-o piata de legume .
Secretia purulenta din ureche care-i naclaise capul, gatul , pieptul si picioarele din fata a atras cu duhoarea ei pestilentiala roiul de ciocli specializati , mustele .
Sub soarele verii acest ciclu al depunerii oualelor , al eclozarii larvelor si al devorarii chiar si de viu a animalului se deruleaza cu o viteza halucinanta .
In rastimpul unei singure zile un animal bolnav sau ranit devine un " svaiter " sub actiunea larvelor care trebuie sa se hraneasca frenetic pentru a putea sa isi sustina procesul de transformare in insecte .
Deocamdata sfarsitul se amana pentru cockerul nostru . Incet, incet isi recapata fortele .
Mai departe insa , incotro ?

3 comentarii:

Anonim spunea...

Pentru astfel de stapani este necesara o lege a animalelor dura care sa fie aplicata cu strictete. Desigur ca nu toti acesti stapini . monstri vor putea fi prinsi, dar pedepsirea citorva ar fi totusi un exemplu pentru altii; sau ma insel?. Oricum ti se rupe inima când vezi aceste animale amarite, si din pacate nu le poti ajuta pe toate, ci atit de putine !Ileana

ana spunea...

Abandonul e pedepsit prin lege, e fapta penala. Ca nu prea se aplica e altceva. Dar ce trebuie facut in privinta asta e doar sa ne luptam pt ca legea sa se aplice, pt ca, ai dreptate, dupa cateva exemple, se vor mai potoli

Mara spunea...

Cockerul mai este spre adoptie? Multumesc!