La caderea noptii , cand parcul incepe sa se cam goleasca de mutimea venita sa caute umbra, racoare si relaxare, ne-am chinuit putin sa extragem dintr-o gura de scurgere o catelusa mica , ramasa blocata in " sarcofagul " de beton .A fost usor sa se strecoare acolo , dar cu siguranta era imposibil sa mai iasa .
Adanca si ingusta , gura de scurgere a actionat ca o capcana.
Probabil ca multi dintre cei ce s-au plimbat ieri in parc au vazut-o sau au auzit-o pe micuta ghinionista .
Au ales sa-si vada de linistea plimbarii, temandu-se sa nu se incurce cu o problema in plus.
O persoana a crezut insa ca trebuie sa reactioneze altfel , sa cheme ajutor , sa sune " undeva " .
Pentru copiii care o insoteau , care au impulsionat cu entuziasmul lor operatiunea de salvare ( nu prea complicata tehnic, dar destul de anevoioasa ) si care la final au putut sa mangaie emotionati catelusa , seara petrecuta in parc a avut cu siguranta doza ei de magie .
Au incercat senzatia atingerii unei fapturi pulsand de viata si speranta , atat de diferita de atingerea jucariilor inerte . Viata si speranta pe care si ei au luptat sa i le restituie .
Pentru ei jumatatea de ora petrecuta in plus in parc nu a fost o pierdere de vreme .
Un gest judecat drept marunt in lumea fara iluzii a adultilor are o cu totul alta incarcatura in lumea celor mici , inca plina de taine ce stau a fi descoperite .
Acestor copii nu le vor fi straine compasiunea si generozitatea si poate ca nu vor " rugini " prea devreme, ca atatia altii pe care maturitatea-i gaseste osificati de indiferenta si comoditate .
Optiunea parintilor de a face ceva in acea situatie va fi ca o depunere intr-un cont al sufletului , de a carei dobanda copiii se vor bucura mai tarziu .
Poate ca lumea in care vor trai acesti copii va fi, si prin straduinta lor, una mai buna .
3 comentarii:
Stiu catelusa, am vazut-o de vre-o doua ori, o data chiar cind s-a virit inspaimintata in adapostul sau de animal haituit; i-am pus bobite dar nu am facut-o sa iasa afară. Ieri chiar am remarcat ca nu mai era acolo... si nu am vrut sa stiu ce s-a intimplat cu ea! Bravo voua si mai ales bravo copiilor care v-au chemat ! Sa se schimbe ceva in lumea noastra, a cetaţenilor di Craiova ???? Sa aveti notoc in continuare, şi inima tare ca si pechinezul !
f frumos ai spus ; copii sunt speranta in mai bine , ei sunt plini de entuziasm si deschisi la tot daca sunt icurajati si sprijiniti .....
copiii... daca...sunt copii adevarati, nu diavoli.
Copiii din familiile romanesti de toparlani autentici sunt invatati de mici sa ia o piatra cand vad un caine si sa bata din picior... Asa se ajunge la pisici agatate in pom sa moara de sete/foame si multe altele.
Asa ca nu sunt deloc optimista ca se schimba ceva in mentalitatea oamenilor din Craiova, pana nu vor fi aplicate pedepsele legale celor ticalosi.
Trimiteți un comentariu