Nu-mi place sa am dreptate

De foarte multe ori atunci cand am dreptate inseamna ca este de asteptat ceea ce e mai rau .
Nici nu am postat bine materialul despre cainii batrani abandonati ca ne-a iesit in cale un alt caine de rasa , un ciobanesc german , care judecand dupa urma din jurul gatului a fost probabil un caine de paza intr-o curte . Lovit de masina , cu o fractura de bazin care-l impiedica sa stea deocamdata in picioare , a reusit sa se tarasca in scara unui bloc pentru a scapa, la umbra , de roiul de muste care-l fixasera drept tinta.
Asa cum spuneam nu e nevoie decat de o zi pentru ca larvele mustelor sa eclozeze si sa foreze adanc in carnea animalului inca viu dar imobilizat . Imaginile sunt asa cum v-am obisnuit : greu de privit, dar cat se poate de adevarate.
Toata jumatatea posterioara a cainelui era invadata de larve . Ar mai fi avut de trait doar cateva ore .
Acum incepe recuperarea . Ce viitor vedeti pentru el ?

No country for old dogs

Doua povesti care se leaga sub aceeasi deviza : nu e loc sub soare pentru un caine batran !
Si nu sunt povesti desprinse din volumul nesfarsit cu istorii despre caini de curte , de la tara sau de la oras , care sunt aruncati, dupa o viata petrecuta in lant , atunci cand vederea sau auzul sau vigoarea fizica le scade .
Acestea sunt povestile unor caini de rasa . Suntem obisnuiti sa-i credem privilegiati , rasfatati pentru combinatia " fericita " de gene cu care sunt inzestrati.
Dar intr-un fel povestile lor par mai dramatice : sa fi avut totul si sa nu mai ai nimic e o drama .
Pe batrana noastra catelusa bulldog o cunoasteti daca ati mai trecut pe aici .
Nu vom sti niciodata daca a fost candva ingrijita , iubita sau daca asa cum presupuneam atunci cand ne-a iesit in cale, a fost tratata doar ca un mijloc de productie a pretiosilor pui.
De multe ori privind-o cum se odihneste placida dupa masa ma gandesc ca pur si simplu ne acccepta si ne tolereaza, oricat de ciudati parem . Masca ei nu tradeaza nici o stare interioara .
Sa fim totusi multumiti ca aspectul fizic i s-a imbunatatit atat de mult .
Cealalta poveste s-ar putea intitula, cinic , "Zbor deasupra unui cuib de viermi ".
Un cocker batran si aprope orb , chinuit de o otita cumplita provocata de spicele patrunse in canalul urechii , pe care insa stapanii nu s-au obosit sa-l mai trateze ( se trateaza, sa stiti , si nu costa o avere ) preferand solutia "economica " : abandonul "la pachet" intr-o piata de legume .
Secretia purulenta din ureche care-i naclaise capul, gatul , pieptul si picioarele din fata a atras cu duhoarea ei pestilentiala roiul de ciocli specializati , mustele .
Sub soarele verii acest ciclu al depunerii oualelor , al eclozarii larvelor si al devorarii chiar si de viu a animalului se deruleaza cu o viteza halucinanta .
In rastimpul unei singure zile un animal bolnav sau ranit devine un " svaiter " sub actiunea larvelor care trebuie sa se hraneasca frenetic pentru a putea sa isi sustina procesul de transformare in insecte .
Deocamdata sfarsitul se amana pentru cockerul nostru . Incet, incet isi recapata fortele .
Mai departe insa , incotro ?

Monologul puiului de arici

Noi aricii suntem niste fiinte mai deosebite decat credeti voi oamenii . Viata noastra se desfasoara in tacere , in locuri ferite de agitatia voastra distructiva . De aceea ne vedeti rar si asta este bine, pentru ca de cele mai multe ori intalnirile cu voi se incheie tragic pentru noi .
Ne priviti ca pe niste curiozitati sau ne prigoniti ca pe niste daunatori .
Si fara insecticidele voastre care ne otravesc, fara masinile voastre care ne strivesc noaptea cand incercam sa traversam soselele , fara capcanele pe care ni le puneti in cale constient sau nu , viata de arici este grea .
Am auzit un cantec care spunea : " e si grea , e si frumoasa , viata de ..."
Sa stiti ca si viata de arici este frumoasa cateodata ! In linistea noptii , sub lumina lunii , cand stai confortabil in maracini si savurezi o rama gustoasa viata e atat de frumoasa !
Radeti , dar "gratarele" voastre sunt de fapt cam la fel , chiar daca noi nu bem bere .
Iar muzica greierilor e chiar mai frumoasa decat cea pe care o ascultati voi .
De ce am ramas singur ? Unde sunt cei sapte frati ai mei ? Unde sunt ceilalti patru frati ?
Din doisprezece am rams doar eu . In trei saptamani ei au murit , unul cate unul , pentru ca trebuie sa stiti ca laptele mamelor noastre e aproape de neinlocuit .
Eu , Riciu , traiesc pentru a va povesti . Iar povestea mea spune ca omul si " fiara " se impaca uneori .

Caldura mare , monser !

Oare ce trebuie sa visezi ca sa dormi asa , cu picioarele in sus si mai ales cu ranjetul acela multumit pe figura ?
Poate ca mintea animalelor e totusi mult mai complexa decat stim noi deocamdata .
Poate candva vom ajunge sa privim lumea si din perspectiva lor .

Gurita

Dupa o interventie reusita tip chirurgie plastica si reparatorie iata ca Gurita si-a luat "La revedere" de la cei care au avut atat de multa grija de ea si s-a intors acasa . Cu o gurita noua , foarte zambitoare si cu un picior functional , bun de alergat impreuna cu copiii.
"Acasa" insa nu e chiar o casa , e doar o parcare intre blocuri .
Cam putin.

Inima de Leu

Nascut asa cum spune legenda , prin gratia lui Buddha , din iubirea dintre un leu si o maimutica , pekinezul a mostenit o inima neimblanzita si un spirit viu . Se credea ca aceste insusiri il ajutau sa lupte cu demonii care incercau sa se furiseze in Orasul Interzis .
Cat de pompos suna aceste povesti despre originile pekinezului cand ma uit la micul nostru accidentat.
Demonii pe care va trebui sa-i invinga de data asta sunt : Singuratatea , Infirmitatea si cel mai de temut dintre toti , Indiferenta .
Lupta , Inima de Leu !

De la primul pas

De la primul pas in viata pericolul pandeste. Uneori se camufleaza foarte ingenios, iar joaca se sfarseste intr-o capcana fara scapare.
De data asta pisoiul a avut noroc . Ce va aduce ziua de maine insa ...

O amintire

"Slabutul" nu-si merita numele . "Scheletul" i s-ar fi potrivit perfect din punct de vedere tehnic . Cand a fost gasit era doar o colectie de oase impachetate in blanita alba . Si nici nu e de mirare ca ajunsese asa . O invaginatie intestinala il obliga sa regurgiteze imediat orice hrana.
Interventia chirugicala a parut sa fie inca o data solutia minune .
Sta in natura noastra sa vedem in medic un vraci , sa-i asimilam vorbele cu formulele de magie , iar gesturile profesionale cu ritualurile sacre.
Sa analizam cu sinceritate si sa recunoastem ca in ciuda educatiei, a invataturii primita in scoala,
cautam in jurul nostru acel mister pe care stiinta se straduieste cu atata indaratnicie sa-l risipeasca .
Am vrea ca in spatele usilor inchise ale salii de operatii sa existe un spatiu in care legile implacabile ale naturii sunt abolite iar uneltele chirurgului devin asemenea unei baghete magice : o simpla atingere si dorinta devine realitate.
Pentru Slabutul nu a fost sa fie asa . Operatia i-a mai dat doua saptamani de sperante .
Nu a fost nestiinta sau nepricepere, dimpotriva . A fost doar prea tarziu .
Nu a fost insa in zadar . Cele doua saptamani in care privirea lui si-a recapatat stralucirea vibranta a vietii au rasplatit din plin efortul celor care au crezut ca pentru el se va putea produce un " miracol ".

Somnul

Somnul copiilor, cel care -i aseaza oriunde gasesc un coltisor mai cald si le alunga teama sau oboseala.
Somnul sanatos al chefliilor de la terasa doborati de soarele dogoritor de vara .
Somnul spectacol al celor pe care norocu-i mangaie intr-un asternut de puf .
Somnul inca greu din zori al "tarabagiului" din piata de legume pe care in curand il vor trezi clientii zgomotosi.
Somnul usor grotesc al batranilor pentru care contururile lumii se incetoseaza incet.
Somnul rece , impietrit, al sfarsitului , cel ce ingheata laolalta suferinta , placere , zbucium , frumusete .

Scrisori de la cititori . Pepe si " surorile " lui

Astazi nimic despre arici . Sa-i lasam sa creasca si sa ne ocupam de " oile " noastre . Deschid inca una din scrisorile primite , din care aflam povestea frumoasa a lui Pepe si a " surorilor sale " .
Pe numele lor Bubu , Don Titone , Dorel , Pisica si Gogoasa felinele au sosit pe rand , in timp , intr-o casa ca oricare altele ( nu cea din poze , ci un apartament de bloc ) .
Si daca dupa cinci pisici v-ati fi asteptat la o a sasea eu cred ca intamplarea , sau destinul , spuneti-i cum vreti , stie sa aranjeze cel mai bine lucrurile asa ca Pepe, catelul , a ajuns un adevarat Print Negru intr-un regat pisicesc .
Ah , de ce zambiti , vi se pare comic ca pe o pisica sa o cheme Pisica ? Poate nu v-am povestit de o alta pe care o cheama Pisica Pisica . Sau de caini precum Caine sau Caine Mic . Sau de o catelusa numita Eroarea ( hi , hi ).
Va intrebati poate daca nu este prea greu sa ai in casa atat de multe animale . Indiferent ca e vorba de o camera , de doua sau de o casa mai incapatoare , chiar si de o casa cu o curte mare , viata alaturi de animale nu este simpla. Hrana , curatenia si mai ales sanatatea lor implica cheltuieli , timp consumat si multe griji. Paradoxal pe cei ce traiesc in astfel de " familii " atat de numeroase nu-i auzi regretand decat ca nu au mai mult spatiu sau mai mult timp pe care sa-l poate dedica animalelor .
Inseamna ca exista anumite " beneficii " in acest mod de viata si uitandu-ma la fotografia 2 cred ca stiu si despre ce este vorba . Fiecare clipa petrecuta alaturi de ei este ca o intoarcere in copilarie , la mirarea si incantarea cu care mangaiem prima data o astfel de fiinta minunata .
Cei ce imbatranesc adunand mai multa stiinta despre lumea care-i inconjoara fara sa piarda insa capacitatea de a se minuna de frumusetea ei profunda sunt cei care se apropie cel mai mult de intelegerea vietii .