O poveste despre o despartire si un alt inceput

Acum cand timpul a asezat lucrurile putem sa scriem si povestea ei.
Este o poveste obisnuita , una din cele care se repeta zi de zi, in fiecare oras, in fiecare sat, la marginea padurilor sau pe terenuri virane, langa gropi de gunoi sau in parcari .
Este o poveste despre o despartire fortata, pe care legea o denumeste abandon .
(A, legea, mult laudata si mult injurata lege de protectie a animalelor. Cum tese ea un basm plin de personaje enigmatice denumite responsabilitati, infractiuni, maltratare, abandon , abuzuri.
E doar un basm , cel putin in privinta abandonului nu stiu sa se fi instrumentat vreun caz si sa se fi dictat vreo sanctiune in cei doi ani de cand este in vigoare aceasta lege. Daca aveti voi informatii despre asa ceva , dati-mi si mie de stire.)
Asa ca intr-o dimineata de vara cetateanul X , proprietar al unei cateluse rottweiller, se hotari sa se desparta de respectiva pe motiv de nepotrivire de caracter . Sa fi fost de vina diferenta de varsta ? Poate, costisitoare oricum nu cred ca ea era . Imi amintesc ca in ziua aceea a reusit sa sperie cantarul cu greutatea ei de 17,5 kg. Pentru un rottweiler adult asta revine la un sac de piele umplut cu oase.
Dar sa revenim la povestea noastra . Cetateanul X se saturase . A invitat-o la o ultima plimbare cu masina la marginea orasului .
"- Hai draga sa vezi si tu ce s-a mai construit prin zona, poate luam si noi un teren acolo, facem o casa...
- Suuuper , da, hai sa mergem ! "
Cetateanul X era un om dintr-o bucata. Un om hotarat. Cand isi punea ceva in gand , ducea lucrurile la bun sfarsit fara sovaiala.
A mers in cartierul pomenit , a ochit un loc cat mai departat de orice casa , a deschis portiera , a invitat catelusa la plimbare. Apoi s-a urcat repede in masina si a plecat in mare viteza.
Martorii oculari ( care lucrau la acoperisul celei mai apropiate case ) au vazut cum catelusa a urmarit sute de metri masina , pana ce aceasta s-a pierdut intr-un nor de praf.
Dezorientata a ajuns langa casa la care lucrau acei muncitori. De aici intervine sansa. Care in ziua aceea a insemnat sa avem un drum pe acolo, cu "treburi" de-ale noastre, animalice.
In doar cateva ore prin grija prietenei A, care a invitat-o indata in masina, catelusa avea o casa adevarata, unde traieste si acum cat se poate de fericita. Stau marturie fotografiile .
Dincolo de poveste mai sunt cateva indicii care ne lamuresc asupra adevarului : in mod evident catelusa alaptase pana de curand , blana foarte murdara de fecale uscate arata ca fusese tinuta inchisa intr-un padoc necuratat. Un mijloc de productie va sa zica. Cu cat se mai vinde un pui de rottweiler ?
Sansa unui alt inceput e atat de rara pentru animalele abandonate. Am intalnit putine situatii in care un caine parasit sa-si fi gasit atat de repede un camin, iar viata sa i se schimbe radical in bine chiar in ziua in care este abandonat.
Un ultim amanunt : cetateanul X conducea un Peugeot 206 , rosu. Poate vreunul dintre voi il cunoaste.
Daca da , "felicitati-l" pentru decizia luata, prin care a "salvat" un animal condamnat o viata de mizerie.