vineri, 11 decembrie 2009

In cumpana


Sa-i spunem Nadia. Fisa ei medicala e un dezastru . Trei membre din patru sunt afectate grav in urma unui accident. Atat de grav incat perspectiva de a o mai vedea vreodata mergand pare imposibila. Si de aceea s-a impus un moment de cumpana. Pe un taler atarna greu argumentele medicale deloc favorabile , costurile care nu sunt de neglijat si conditiile in care se poate desfasura recuperarea (sau mai bine zis lipsa lor).
Daca toate acestea sunt impotriva , ce mai ramane pe celalalt taler ?
Ramane o farama de speranta, ca un praf pe care vantul l-ar putea spulbera in orice clipa. Ajunge insa pentru a inclina balanta de partea vietii. Cand este de ales intre viata si moarte , ratiunea si calculul se arata a fi doi sfetnici prosti , pentru ca stiu sa compuna argumente sofisticate , dar sfatul e stiut dinainte.
Speranta nu are prea multe de spus , dar , ca un parior inrait care a pierdut dureros de nenumarate ori, ea mai are putere sa arunce totul pe o mana norocoasa.
Va castiga oare Nadia pariul cu viata ?

9 comentarii:

ana spunea...

da, da, va castiga, cu siguranta. Pt ca i s-a dat sansa asta :) ce bine !!!!!!!!!

si din cat se vedea in poza, cele din spate par a se recupera dupa cum statea :)

Brindusa spunea...

Dumnezeule! Nu mai pot să zic nimic.

marius spunea...

niciodata nu lasa speranta sa moara!!!

Ralu spunea...

nu te supara... blogul asta chiar ma face sa plang... sincer... l-am pus la favorite pt ca si eu iubesc foarte mult cainii... insa sper k il voi putea si urmari, asta daca mai suport sa vad ignoranta care ne inconjoara... Unora chiar nu le pasa... Pana la urma din cauza cui ajung saracutii in halul ala??? Trista si cruda realitate...

Corina spunea...

Si eu am simtit ca ma sufoc citind unele povesti...
Dumnezeule mare, suflete nevinovate supuse la atata suferinta de cei care-si zic "oameni"!???
Am sa-i tin pumnii sa iasa invingatoare - speranta moare ultima si cat exista viata exista si speranta iar Dumnezeu e sus si vegheaza!

ana spunea...

pt. Corina si Ralu,

ma bucur ca sunt unul din voluntarii acestei asociatii mici, cu fonduri putine, dar foarte activa. Blogul asta e facut de persoane pentru care nu exista in vocabular cuvantul ignoranta fata de animale, care si consuma tot timpul liber, aproape toate resursele financiare personale(donatiile fiind extrem de putine) iar daca este vreo urgenta, nu conteaza nici ora si nici cat de bune sunt hainele de pe ei.

PARE UNEORI trist sa-l urmaresti, dar fiecare caz postat e de multe ori o grea victorie iar animalele implicate chiar SUNT NOROCOASE pentru ca li s-a dat sansa de a incerca un tratament. Cate altele au avut parte de aceleasi accidente si au murit fara sa le trateze nimeni si fara sa fie internate, asa in conditiile in care sunt? Fireste, sunt si cazuri triste, in care nu am mai putut face nimic, dar consider ca este bine sa cunoastem REALIATEA si sa o facem cunoscuta si altora...

Mi s-a intamplat sa intalnesc persoane care iubesc animalele si am incercat sa le ofer numarul asociatiei de protectie a animalelor in eventualitatea ca vor avea urgente sau diverse alte pb. M-a intristat sa aud, "aia nu fac nimic", "nu mai am nici o speranta", "suntem satui de toti doctorii din oras, mi-au omorat nush ce pisica" si altele mai grave...

De asta, chiar daca e trist, cred ca e bine sa se stie realitatea!

Anonim spunea...

si mie mi s a spus ca blogul meu despre caini ar fi prea trist dar chiar asta e realitatea ... ne luptam pt ei , deseori reusim sa ii salvam din situatii limita , sa le gasim si cate un locsor al lor si cu toata aceste victorii sa ii pierdem totusi din o mie de motive ; dar si mai des ne confruntam cu pierderile ... pt ca aici nu e vorba DOAR despre noi cei care ne implicam ci pe aceasta scena interactiva si reala in care traim exista si alti actori , oamenii care distrug ceea ce facem noi cu mari eforturi si sacrificii si aceste conditii legale care permit abuzul , cruzimea si ignoranta populatiei vis a vis de ceea ce noi vrem sa practicam - protectia animalelor ...

Ralu spunea...

pt ana...
ana... vreau si eu o adresa, ceva... o sa incerc, poate reusesc si eu sa mai gasesc oameni ca voi, ca si mine, care vrem sa ajutam, si poate chiar reusim... nu stiu... promit ca voi incerca... da-mi mailul tau si daca reusesc sa fac ceva, iti trimit mail...

Ana spunea...

Draga Raluca, uite site-ul nostru... nu e tocmai pus la punct, dar e ceva, decat deloc!

http://www.sperantapentruanimalecraiova.com/index.php?home=1

PS: spuneam ca animalele implicate in descrierile de pe acest blog sunt de cele mai multe ori norocoase... dar sunt fireste o mica parte din ceea ce facem... Toti ar merita sa li se faca cunoscuta povestea, dar timpul e limitat.