La caderea noptii , cand parcul incepe sa se cam goleasca de mutimea venita sa caute umbra, racoare si relaxare, ne-am chinuit putin sa extragem dintr-o gura de scurgere o catelusa mica , ramasa blocata in " sarcofagul " de beton .A fost usor sa se strecoare acolo , dar cu siguranta era imposibil sa mai iasa .
Adanca si ingusta , gura de scurgere a actionat ca o capcana.
Probabil ca multi dintre cei ce s-au plimbat ieri in parc au vazut-o sau au auzit-o pe micuta ghinionista .
Au ales sa-si vada de linistea plimbarii, temandu-se sa nu se incurce cu o problema in plus.
O persoana a crezut insa ca trebuie sa reactioneze altfel , sa cheme ajutor , sa sune " undeva " .
Pentru copiii care o insoteau , care au impulsionat cu entuziasmul lor operatiunea de salvare ( nu prea complicata tehnic, dar destul de anevoioasa ) si care la final au putut sa mangaie emotionati catelusa , seara petrecuta in parc a avut cu siguranta doza ei de magie .
Au incercat senzatia atingerii unei fapturi pulsand de viata si speranta , atat de diferita de atingerea jucariilor inerte . Viata si speranta pe care si ei au luptat sa i le restituie .
Pentru ei jumatatea de ora petrecuta in plus in parc nu a fost o pierdere de vreme .
Un gest judecat drept marunt in lumea fara iluzii a adultilor are o cu totul alta incarcatura in lumea celor mici , inca plina de taine ce stau a fi descoperite .
Acestor copii nu le vor fi straine compasiunea si generozitatea si poate ca nu vor " rugini " prea devreme, ca atatia altii pe care maturitatea-i gaseste osificati de indiferenta si comoditate .
Optiunea parintilor de a face ceva in acea situatie va fi ca o depunere intr-un cont al sufletului , de a carei dobanda copiii se vor bucura mai tarziu .
Poate ca lumea in care vor trai acesti copii va fi, si prin straduinta lor, una mai buna .
