luni, 3 noiembrie 2008

Tras pe sfoara


Serialul laturilor incarnate continua cu episodul : Latul de sfoara .
Ce poate face o minte odihnita de roman cu o bucatica de sfoara ? Ce sa faca , un lat la gatul unui catel , un lat bun , de nadejde , unul care sa taie adanc si sa lase poate pentru multa vreme urma vizibila a manoperei mesterului nostru popular .
Poate ca vom reusi , incet , cu rabdare, sa ne debarasam de unele " traditii " ...
Mie cel putin , stiindu-l eliberat din lat pe acest mic nefericit , lumea mi se pare un pic mai frumoasa in aceasta dimineata de noiembrie scaldata in ultimele raze de soare ale acestui an .

Un comentariu:

Anonim spunea...

Mi se rupe sufletul cand vad catelul, imi aminteste de un alt caz nefericit petrecut in urma cu cativa ani. Din pacate cainele l-a care fac referire nu a fost la fel de norocos, toate incercarile mele (multe la numar) de a-l scapa de chinuri au esuat. Cu siguranta avea dureri groaznice; dupa un timp nu l-am mai vazut, cred ca a facut septicemie si asa si-a gasit sfarsitul. Moartea a fost singura care l-a "salvat", macar asa a scapat de suferinta.
Sper ca aceste ultime raze de soare sa va dea putere sa mergeti mai departe. Mult succes!