Capitolul 2 din seria "Ce e de facut" ar fi trebuit sa se intituleze : Campania de sterilizare . Realitatea ma obliga insa sa scriu despre o campanie paralela , dar de sens contrar , cu cea de sterilizare : campania de otravire .
Ce a insemnat pana acum campania de sterilizare si marcare ? Aproape 4000 de operatii in aproximativ doi ani . De la un inceput modest , de la o idee nascuta intr-o clipa de inspiratie , a devenit un program de amploare , primul logic in conceptie si cat de cat modern in executie pe care l-a cunoscut orasul nostru si care de abia acum incepea sa isi arate roadele .
Ce a insemnat pana acum campania de sterilizare si marcare ? Aproape 4000 de operatii in aproximativ doi ani . De la un inceput modest , de la o idee nascuta intr-o clipa de inspiratie , a devenit un program de amploare , primul logic in conceptie si cat de cat modern in executie pe care l-a cunoscut orasul nostru si care de abia acum incepea sa isi arate roadele .
Doi ani in care campania a evoluat precum micul bulgare de zapada care rostogolindu-se capata proportii si forta .
Care a fost si este cu adevarat scopul acestei campanii de sterilizare a cainilor ? Controlul .
Controlul asupra unui fenomen care , prin caracterul sau cronic , scoate periodic la iveala amestecul de incompetenta , cinism si neputinta care otraveste gestiunea problemelor publice din tara noastra .
Problema animalelor fara stapan ( si nu e vorba doar de caini ci si de pisici si chiar de cai ) se naste dintr-o boala veche si adanca care ne macina ca popor . Ea nu e decat o fateta a unui sindrom care se manifesta in realitate peste tot : in economie , sanatate , educatie publica , cultura .
Oameni nepotriviti abordeaza probleme pe care nu le inteleg , pe care nu sunt de fapt capabili sa le rezolve, pentru ca nu sunt capabili in primul rand nici sa le formuleze .
Exista o legatura psihologica profunda intre neputinta de a finaliza macar o autostrada in aceasta tara ( cea care exista e in vesnice reparatii ) si problema animalelor fara stapan .
Ganditi-va si veti constata ca aceste doua aspecte aparent fara legatura sunt de fapt inseparabile . A rezolva oricare din cele doua probleme inseamna de fapt sa ai oamenii in stare de asta . Ambele sunt probleme ale inapoierii, ale intarzierii noastre in istorie , ale prapastiei temporale care ne separa de jumatatea civilizata a acestui continent .
Iar puntea peste aceasta prapastie nu e facuta din palmieri .
Ultimele saptamani au fost doar o lupta disperata , nu mai vorbim de adoptii , de cazuri preluate in grija , doar de bilantul zilnic al otravirilor , cele mai multe rezultate din asa zisa "deratizare", dirijata cu buna-stiinta catre o alta tinta .
Tabloul acestor zile il aveti in montajul de mai sus . Vor urma si altele , cu comentariile care se impun .
3 comentarii:
Ieri am dat de mancare unor caini din cartier... aproape de containere...unul era mort, nu parea ranit,probabil a fost si el victima 'deratizarii'... In spatele blocului exista acea cutie cu otrava aruncata, pe acolo trecand zilnic pisici si caini, care mai si mananca din ce se arunca aproape de acea cutie...
Tot ieri am vazut un caine cu un ochi aproape scos, crunta imagine.. Si un altul cu o sarma legata de gat, lunga, pot sa calce masinile peste ea cand catelul trece strada...Am incercat sa ne apropiem de el sa ii scoatem sarma dar nu s-a putut,era f temator...
Eu cred ca cei care fac rau animalelor nu au nici cel mai mic respect fata de ei insisi...
unde se intampla ceea ce spui ? poate ca reusim sa facem ceva , sa mai salvam din cei otraviti si sa ne ocupam si de cel cu ochiul scos si de cel cu sarma de gat .
daca vrei sa facem ceva lasa-mi un mesaj pe adresa de mail : dog.one.lover@gmail.com
ma bucur ca am vorbit si sper sa ii gasiti totusi pe cei 2 catelusi...Eu va anunt daca ii mai vad.
Trimiteți un comentariu