joi, 5 martie 2009

Pe balta cararilor care se bifurca


Balta Craiovitei . Orasul s-a nascut in apropierea ei apoi, lacom, a inghitit-o intreaga , impresurand-o cu tentaculele sale diforme de blocuri turn, ulite inguste si desfundate , depozite , benzinarii , hipermarketuri si cocioabe de pamant .
Balta a ramas , ca un corp strain in pantecul orasului , o ramasita a naturii salbatice, nesupusa ambitiilor de cucerire ale maimutei prea intreprinzatoare .

Secretele baltii le aflu de la cineva care duce o lupta deocamdata solitara de salvare a animalelor din zona , cineva care mai intai i-a cunoscut potecile in cautare de timp pretios , indreptandu-se spre obligatiile zilnice .
Apoi i-a descoperit fata nevazuta , gropile ascunse in maluri in care se infiripa viata puilor nedoriti , cotloanele din stufaris in care se consuma ultimul act al dramei unor vieti strivite in malaxorul orasului .

In jurul baltii se impletesc acum povestile a doi metisi de ciobanesc mioritic ( da, am mai scris despre soarta jalnica a acestei rase cu care ne incapatanam sa impodobim zdrentuita mandrie nationala ) .
Sus este Vasile, abandonat pentru ca un accident i-a fracturat un picior , vindecat apoi de la sine cu un usor handicap si luat acum sub protectia " stapanei " baltii , in cautarea unei " stine" unde sa-si exercite aptitudinile reale de paznic .
Jos, in imginea video, este un alt mioritic , sa-i spunem Nestiut , victima dorintei de a detine un simbol al prestigiului , fara a achita insa costul minimei sale intretineri . Nestiut a fost uitat in mizerie , s-a imbolnavit de jigodie si a fost abandonat in stuf la aparitia semnelor nervoase ale bolii . Pentru el eforturile de a-i mai insufla putere au fost in zadar.
Povestea unuia s-a sfarsit , dar daca exista vreo invatatura pe care sa o desprindem din ea atunci cred ca soarta i-ar putea rezerva macar lui Vasile un viitor bun .

Drumul vietii e o insiruire de raspantii la care ti se cere sa alegi .
O cale te duce pe culoarele curate din hipermarket, mangaiat de lumina reclamelor , usor sedat de muzica promotiilor imbietoare anuntate la difuzor , apoi in capsula protectoare a masinii si in sfarsit acasa in livingul cald , in fata ecranului cu iluzii colorate .
Pe cealalta se deschide un hatis inselator , o " balta" care te atrage sa-i cunosti misterul ascuns in ceata care fumega deasupra ei in diminetile reci , care-ti trezeste simturile cu izul tare al cadavrelor in descompunere, care-ti raneste privirea cu zbuciumul vietilor ratacite in smarcurile ei .
Alegerea iti sta in fata si nu este loc de amagire : " Balta " cere un pret de truda si suferinta pentru indrazneala de a patrunde.
Merita sa raspunzi doar la intrebarea daca, ajuns la capatul drumului , privind in urma , vei regreta sau nu clipa in care ti- ai ales cararea.


Un comentariu:

Anonim spunea...

In Craiovita, in zona blocurilor ANL (in apropierea baltii) mai exista un metis de ciobanesc mioritic abandonat; dar e posibil sa fie vorba de cainele din prima imagine.
Daca am sti de la inceput ce cale trebuie sa alegem, atunci alegerea nu ne-ar mai apartine, n-am avea responsabilitatea faptelor noastre;
si odata ajunsi la capatul drumului, nu ne-am mai putea pune acea intrebare.
Dar merita sa stii la cati metri in fata ta e o prapastie si sa hotarasti daca mergi drept sau ocolesti (dreapta sau stanga, din nou trebuie sa alegi).