luni, 23 martie 2009

O amintire




A trecut un an de cand , intr-unul din primele materiale postate pe blog , am incercat destul de chinuit sa schitez povestea unui caine frumos care suferise un accident de masina .
Al nimanui , gasit pe strada cu o fractura grava de femur rezolvata chirurgical , ne devenise foarte drag in saptamanile cat a stat internat la cabinet pana la scoaterea brosei care-i fixa osul .
Tanar , frumos , foarte prietenos . Si in aparenta , in clipa cand a plecat , sanatos .
Parea refacut complet dupa accident . Il botezasem in acel articol Puff Baby , pentru ca era inca un catelandru si avea niste urechi mari , pufoase.
A plecat spre un " camin " , speram atunci, temporar .
De fapt un mic refugiu unde unul dintre noi incearca sa ofere protectie , hrana , ingrijire unor astfel de animale pentru ca mai apoi sa le caute si o casa adevarata.
Daca ati citit articolul de vineri , cel despre ruptura de diafragma , sunteti lamuriti in privinta gravitatii acestei conditii medicale .
Ceea ce nu a stiut nimeni , in lipsa oricaror semne la acel moment , a fost ca si Puff suferise , in urma accidentului , o astfel de deplasare a organelor din cavitatea abdominala catre cavitatea toracica . Odata iesit de sub observatia directa a medicilor problema lui a a evoluat lent , Puff manca , se misca aparent normal , pentru un caine care avusese un picior zdrobit .
Iar usoara lui apatie parea mai degraba sa vina din monotonia vietii pe care o ducea , obligat de conditiile posibile sa-si limiteze miscarile pana la lungimea unui lant .
Un lant , oricat de lung , ramane un lant .
Cand starea lui a devenit suspecta prin pierderea interesului pentru hrana, Puff a ajuns din nou pe masa de consultatii .
A fost insa prea tarziu : deplasarea organelor din pozitia anatomica fireasca dusese la multiple aderente , din pacate ireversibile . Cutitul poate rezolva multe , dar nu poate face minuni.
Ne-am despartit de el cu sentimentul unei infrangeri foarte grele.
Singurul lucru pe care-l putem invata din povestea lui este ca ignoranta face victime. Atunci cand i-am facut ultima fotografie era deja in stare grava , i se putea citi in ochi suferinta.
Dar eram ca de obicei pe fuga . Cred ca era insa oricum prea tarziu.
Daca aveti un animal si aveti vreo urma de indoiala asupra starii lui de sanatate adresati-va medicului . Mai bine o alarma falsa decat un regret tardiv.

2 comentarii:

simona spunea...

Ce bine ar fi daca totul s-ar putea citi in priviri, numai ca asta se face doar cu sufletul mintea nu poate face nimic in sensul asta! Si pentru suflet intotdeauna e prea putin timp....
Curaj, viata merge inainte, moartea nu e un sfarsit, e doar un nou inceput si asta depinde din ce unghi privesti.
Poate ca ultima fraza nu se potriveste prea bine in context, dar am simtit nevoia s-o spun.
Sa aveti parte numai de cazuri reusite, mult succes!

Anonim spunea...

pacat...am avut si eu o catelusa de pe strada in stare foarte grava...tot ruptura de diafragma....am dus-o la vet dar din pacate si pt ea a fost prea tarziu