miercuri, 25 noiembrie 2009

O poveste despre fidelitate





" Sunt fericit si as vrea sa aflati si voi povestea mea. Acum cinci ani stapanii mei au plecat undeva intr-un loc pe care-l voi il numiti Spania. Nu au putut sa ma ia si pe mine in calatoria catre acel loc indepartat dar , pentru ca erau niste stapani buni , m-au lasat in grija unei rude de-a lor , la tara.
Eu insa nu am vrut sa ma despart de ei si am fugit de acolo imediat ce am avut ocazia . Vroiam sa fiu doar alaturi de prietenii mei . Asa ca m-am orientat repede si in cateva zile am ajuns acasa , la blocul nostru din capatul parcului C...
Nu i-am mai gasit insa , plecasera. Asa ca am hotarat sa-i astept . Timpul a inceput sa curga repede , au trecut saptamani , luni , apoi au inceput sa se scurga si anii.
Nimic nu mi-a zdruncinat convingerea ca se vor intoarce , nimic nu mi-a clintit hotararea sa-i astept .
Pentru oamenii din cartier nu eram decat un " caine vagabond " , un ratacitor nedorit pe langa tomberoanele de gunoi .
De catva timp am legat o prietenie cu o fata , sa-i zicem M , care locuieste in celalalt capat al parcului. O vizitam zilnic pentru un supliment de hrana si o mangaiere care-mi lipsea atat de mult .
Am inceput sa petrec mai mult timp langa blocul ei si sa mai patrulez din cand in cand cartierul in cautarea stapanilor mei.
M este o fata minunata , de cum m-a vazut s-a gandit la binele meu si a vrut sa-mi gaseasca un nou camin . Vedeti , noi cainii avem aceasta mica problema : nu vorbim in cuvinte . Asa ca nu va putem spune povestea care ne insoteste.
M nu avea de unde sa stie ca eu eram de fapt la doar cateva sute de metri de casa mea.
Printr-o prietena de-a ei M a aflat despre o familie care-si dorea mult un ciobanesc german , pentru ca mai avusesera demult unul pe care il pierdusera.
A facut tot ce trebuia ca sa ma intalnesc cu familia aceea .
Cred ca deja ati ghicit : erau chiar stapanii mei , intorsi acasa dupa cinci ani , dar ramasi cu gandul la cainele lor iubit.
Asa ca atunci cand vedeti pe strada un alt " caine vagabond " ganditi-va la povestea lui nespusa .
Cineva , undeva , poate ca il cauta , poate ca il asteapta sau poate ca il doreste .
Ajutati-i sa se intalnesca . "

5 comentarii:

ana spunea...

:) Ce frumos! Of, imi venea sa plang citind, cati sunt ca ei, care si cauta stapanii ratacind flamanzi zeci de km, cate Lassie exista!

Anonim spunea...

emotionant!

Anonim spunea...

Hmmm :( da, emotionant.
Imi aduc aminte de articolul din nu mai stiu ce ziar "Nu l-au meritat!"
Era vb despre un motan abandonat de stapani cand s-au mutat in alta localitate. Motanul a ajuns acolo la 40 si ceva de km cu labutele zdrelite si a murit.

Edy spunea...

Extrem de emotionant. Chiar , in unele momente in timp ce citeam acest splendid articol , imi venea sa plang, aproape ca mi-au curs lacrimi.

Ana spunea...

Am patit asa chiar personal cu o pisicuta luata de la tara pe cand era puiutza. Am facut-o dra de oras si la un moment dat a inceput sa ne "incurce"... deh, fasoane din capul oamenilor care au tot ce le trebuie, mai putin minte... Intai am incercat o plasare in oras_ nereusita, pt ca normal, animalul ne iubea(pt ca ne vedea ca pe salvatorii lui) mai mult decat isi iubeste omul animalul. Desi fata care o luase era buna si blanda pisicuta a refuzat mai multe zile mancarea, dar si apa. Am dus-o inapoi la tara in curtea unde era si mama ei. Cand o vizitam avea lacrimi in ochi si daca nimerea prin casa se urca de buna voie in cutia de transport in care nu voise sa stea pe drum, pt a ne indura sa o luam inapoi. Dupa vreun an a disparut de la tara.

Mult ne-am facut ganduri si am avut remuscari in zadar. Peste multi multi ani a aparut in orasul in care stau... si fiind foarte blanda si cuminte o adoptase o femeie de la un chiosc din cartier(Fireste nu stia ea blocul si apartamentul). Tarziu. Nu a mai trait decat cateva luni. Era deja prea batrana. Cate momente frumoase am fi putut avea cu ea. Cate suferinte si opriri o fi avut pe drum, trebuind sa stea de veghe langa seriile de pui turnati care pe unde... (Pe vremea aia nu se stia de castrari)

De la moartea ei au trecut alti multi ani si ne-a fost invatatura.