miercuri, 17 septembrie 2008

Prea tarziu




Mai bine mai tarziu decat niciodata spune o vorba ce se vrea a fi plina de intelepciune . Dar daca mai tarziu insemna de fapt prea tarziu ?
Daca ajungi doar pentru a consemna inca o tragedie , pentru a mai trece in cont o infrangere , o viata pierduta .
O viata s-a pierdut aseara . Inca un accident petrecut pe o strada oarecare de la periferie , o fractura de coloana ireparabila si un diagnostic implacabil a carui solutie este cea care iti ramane cand celelalte nu mai conteaza .
Pentru mama drumul a ajuns la sfarsit . Pentru cei cinci pui a inceput rau .
Privirea ei in clipa in care s-a despartit de pui va ramane drept una dintre cele mai amare infrangeri pentru noi .
Daca am fi ajuns mai repede pe strada ei , daca am fi sterilizat-o la timp , daca nu ar fi ajuns sa fie apasata de povara hranirii celor mici poate sirul evenimentelor ar fi fost altul .
Stiu ca i-am fi putut schimba destinul , dar suntem prea putini , cu mijloace niciodata suficiente si mereu in criza de timp .
Dar dupa fiecare esec atat de dureros e din ce in ce mai greu sa iti spui ca trebuie , trebuie sa o iei de la capat , pentru ca daca te opresti tot ce ai facut se va risipi in vant , iar la urmatorul apel , maine probabil , nu va fi nimeni care sa raspunda .

8 comentarii:

Anonim spunea...

multe lacrimi pt nefericita mama ;
e nedrept , e revoltator , e tragic .......

Ana spunea...

Da, revoltator de trist... sa te simti neputincios, infrant... Era contienta. Si era mama. Cu siguranta ultimele ganduri nelinistite erau pt copiii ei.

Dar, ca de obicei, aveti dreptate: tragediile nu trebuie sa ne opreasca din drum, ci sa ne dea puterea de a merge mai departe mai hotarat. Si pt chestia asta ne ajuta gandul ca daca ne oprim.. va fi in van ce am facut pana acum.

Ideal este sa gasim cat mai multi colaboratori, sustinatori, ajutoare...

Anonim spunea...

Si ce te faci atunci cand te simti epuizat sufleteste, cand parca nu mai ai resurse ca sa o iei de la capat? Nu simtiti oare niciodata ca ne luptam cu morile de vant? Eu asa ma simt in acest moment dupa o zi in care IAR m-am lovit de indolenta oamenilor care trec mai departe zicand " e doar un animal.........."

Anonim spunea...

Nu poti sa ii ajuti pe toti! insa nu este in zadar. Pentru cei salvati, contyeaza enorm. Mult curaj si putere in continuare!

Ana spunea...

Nu cred ca nu mai aveti resurse... Bucuria pe care ti-o da fiecare una rezolvare este o importanta resursa.

PS: O MARE RUGAMINTE: PENTRU CEI CARE SUNT MARTORI AI UNOR ASTFEL DE BLESTEMATII, NU TRECETI INDIFERENTI, PUTETI AJUTA: (PE LANGA ANIMAL, DR.) IN PRIMA SECUNDA: LUATI NUMARUL MASINII TICALOSULUI SI FACETI O PLANGERE SAU MACAR COMUNICATI-L FUNDATIEI.

Anonim spunea...

Sper doar ca lucrurile se vor schimba intr-o buna zi.........macar pentru copiii nostri. As vrea ca micutii mei sa creasca intr-o lume mai buna. Pentru ei fac ceea ce fac, ajung la epuizare psihica si fizica, pentru ca nu pot trece nepasatoare mai departe.....Dar cati sunt ca noi? Cati isi dau salariul pentru salvarea acestor fiinte? Cati sunt in stare sa-si spuna in pericol casnicia, relatia cu cei din jur din cauza acestor animalute? Am norocul ca am un sot care ma lasa in pace, am copii mici care ma spijina in ce fac, dar suntem prea putini........Cu toate astea, atat cat voi trai niciodata nu voi trce indiferenta pe langa un animal aflat in suferinta.

Ana spunea...

Felicitari, dna, asa e, suntem putini cei care facem asta.
Dar vreau sa spun ca exista moduri diverse de a ajuta. Moduri mai simple, care uneori nici nu implica manevrarea animalelor.
Chiar daca acea catelusa ar fi murit pe loc, era bine de stiut autorul...

Pt ca ai nostri copii sa traiasca intr-o lume mai buna tb sa schimbam mentalitati. DAR LA INDIVIZI CAPABILI DE ASEMENEA TICALOSII, NU MERGE CU "EDUCATIA" ("Stii, vai, nu este frumos ce ai facut. Animalul este un sufletel..").
Chiar copiii, dupa o anumita varsta nu mai sunt reeducabili.
SINGURA SOLUTIE EDUCATIVA E PEDEAPSA. IAR LEGI EXISTA. DACA NEMERNICUL ALA CARE A LOVIT CATELUSA AR PLATI O AMENDA PENALA SAU AR STA LA PARNAIE CA IN AMERICA, SA AIBA CAZIER, SA-L MAI ANGAJEZE CUCU, A DOUA OARA S-AR MAI GANDI DE 5 ORI NAINTE SA FACA O MARLANIE.

Anonim spunea...

Privirea catelusei e sfasietoare! Pacat ca micutii traiesc o asemenea drama!