vineri, 30 mai 2008

In umbra catedralei


















In veacul romantic un maestru francez al cuvantului asternea pe hartie povestea frumoasei tiganci care , in umbra unei magnifice catedrale , starnea mistuitoare pasiuni in ale caror flacari isi gasea sfarsitul tragic .
Povestea medievala mi-a revenit in minte cand am intalnit-o , purtand in umbra unei alte catedrale povara anilor si a bolii , pe cateaua batrana din fotografii .
Si m-am intrebat : daca eroina din roman ar fi supravietuit acelor zile , daca sortii ar fi hotarat sa-i ofere darul amar al anilor batranetii ?
Oare credinciosii care ar fi intalnit-o cersind pe treptele catedralei pe batrana cu spatele garbovit ar fi stiut sa desluseasca in ochii ei stinsi tumultul iubirilor din trecut , in pasii ei ingreunati ar mai fi ghicit vapaia dansului care-i fascina pe barbati si starnea invidia curtezanelor si burghezelor ?
Si intr-o stranie rezonanta peste hotarele firii am intrebat : oare pe tine, sarmana catea batrana , ce soarta te-a adus aici , langa biserica , ca la un liman al sufletelor zbuciumate ?
Oare printre credinciosii de azi ce pasesc pe treptele bisericii se va gasi vreunul care sa-ti citesca in ochi misterul si sa-l astearna pe hartie ?
Iar adierea inserarii imi sufla dintr-o data, ca o soapta tainica , numele magic ce ti-a calauzit destinul : Esmeralda .






Niciun comentariu: