luni, 30 martie 2009

Calatorie pe Insula Uitarii





Am fost intr-un adapost pentru caini , intr-un alt oras . Cu treaba , nu ca sa ma aflu in treaba .
Un adapost pentru caini este , aici in Romania, ca o insula . O insula dintr-un Arhipelag al Uitarii .
Cand un caine ajunge de pe strada intr-un adapost ne gandim ca este in siguranta .
Doar de aceea se numeste adapost , nu-i asa ?
Stiindu-l in siguranta sau placandu-ne sa-l credem astfel il lasam sa alunece incet in penumbra gandurilor noastre .

Viata intr-un adapost , viata pe Insula Uitarii , este aidoma celei a naufragiatului .
In primele zile pe insula se bucura ca a scapat cu viata din furtuna , exploreaza teritoriul si isi organizeaza traiul . Apoi incepe sa faca planuri de intoarcere acasa.
Vede in departare , la orizont , vapoarele trecand spre destinatiile lor dar niciunul din ele nu-i observa semnalele de ajutor .

O cunostinta , aflata pentru mai multa vreme la Londra , a vizitat un adapost pentru cainii fara stapan dorind sa participe ca voluntar . I s-a raspuns ca era nevoie de programare , iar primul loc vacant ar fi fost cam peste sase saptamani . Nu duceau lipsa de ajutor benevol , ba chiar erau depasiti de solicitari . O alta lume intr-adevar .
In lumea noastra nici un "vapor " nu face escala pe insulele acestui arhipelag .

Nu ma intreba frumoaso cand va veni cineva sa te mangaie , sa se joace cu tine sau poate sa te "salveze" !
Voi fi nevoit sa-ti raspund si nu pot sa te mint .

luni, 23 martie 2009

O amintire




A trecut un an de cand , intr-unul din primele materiale postate pe blog , am incercat destul de chinuit sa schitez povestea unui caine frumos care suferise un accident de masina .
Al nimanui , gasit pe strada cu o fractura grava de femur rezolvata chirurgical , ne devenise foarte drag in saptamanile cat a stat internat la cabinet pana la scoaterea brosei care-i fixa osul .
Tanar , frumos , foarte prietenos . Si in aparenta , in clipa cand a plecat , sanatos .
Parea refacut complet dupa accident . Il botezasem in acel articol Puff Baby , pentru ca era inca un catelandru si avea niste urechi mari , pufoase.
A plecat spre un " camin " , speram atunci, temporar .
De fapt un mic refugiu unde unul dintre noi incearca sa ofere protectie , hrana , ingrijire unor astfel de animale pentru ca mai apoi sa le caute si o casa adevarata.
Daca ati citit articolul de vineri , cel despre ruptura de diafragma , sunteti lamuriti in privinta gravitatii acestei conditii medicale .
Ceea ce nu a stiut nimeni , in lipsa oricaror semne la acel moment , a fost ca si Puff suferise , in urma accidentului , o astfel de deplasare a organelor din cavitatea abdominala catre cavitatea toracica . Odata iesit de sub observatia directa a medicilor problema lui a a evoluat lent , Puff manca , se misca aparent normal , pentru un caine care avusese un picior zdrobit .
Iar usoara lui apatie parea mai degraba sa vina din monotonia vietii pe care o ducea , obligat de conditiile posibile sa-si limiteze miscarile pana la lungimea unui lant .
Un lant , oricat de lung , ramane un lant .
Cand starea lui a devenit suspecta prin pierderea interesului pentru hrana, Puff a ajuns din nou pe masa de consultatii .
A fost insa prea tarziu : deplasarea organelor din pozitia anatomica fireasca dusese la multiple aderente , din pacate ireversibile . Cutitul poate rezolva multe , dar nu poate face minuni.
Ne-am despartit de el cu sentimentul unei infrangeri foarte grele.
Singurul lucru pe care-l putem invata din povestea lui este ca ignoranta face victime. Atunci cand i-am facut ultima fotografie era deja in stare grava , i se putea citi in ochi suferinta.
Dar eram ca de obicei pe fuga . Cred ca era insa oricum prea tarziu.
Daca aveti un animal si aveti vreo urma de indoiala asupra starii lui de sanatate adresati-va medicului . Mai bine o alarma falsa decat un regret tardiv.

vineri, 20 martie 2009

O floare (rara) si cativa gradinari (priceputi)



O introducere in subiect extrasa dintr-un articol din Ziarul de Iasi :
" Ieri dimineata, tinarul a ajuns pe masa de operatie, chirurgii din Roman confruntindu-se, astfel, cu un caz medical foarte rar, si anume cu o ruptura de diafragma. "In urma cu citeva nopti, tinarul a ajuns in spital dupa un accident rutier, fiind diagnosticat cu traumatism toraco-abdominal si fractura de aripa iliaca dreapta. L-am examinat atunci, i-am facut si o radiografie, iar starea organelor sale interne parea a fi normala. Luni, la prinz, tinarul a avut o criza de dispnee. Din cauza crizei, a inceput sa tuseasca, moment in care diafragma - muschiul abdominal al respiratiei - s-a rupt. Din cauza presiunii create intre abdomen si torace, organele sale interne au migrat catre torace. Avea in torace ficatul si intestinele, atunci cind l-am operat. Radiografia pe care am efectuat-o a aratat ca diafragma se rupsese, realizind, astfel, o bresa de 20 de centimetri prin care intestinele, ficatul si un plamin au migrat in torace. Probabil ca diafragma sa fusese fisurata dupa accident, dar fisura era inca prea mica pentru a putea fi observata", a declarat medicul chirurg D A.
Dupa o interventie chirurgicala ce a durat o ora si zece minute, pacientul a fost readus la viata, iar fisura din diafragma a fost acoperita. De remarcat faptul ca diafragma este unul dintre cei mai puternici si mai duri muschi ai trupului uman. "Ruptura de diafragma este o leziune foarte rara. Putini medici chirurgi au avut de facut astfel de interventii chirurgicale, avind in vedere ca, pentru fisurarea diafragmei, este nevoie de o forta foarte mare."

Asadar cazuri rare . In mai putin de doi ani de activitate a clinicii Family Vet in Craiova am vazut deja patru cazuri de ruptura de diafragma , trei la caini si unul la pisica , printre care si cel al catelusei din imagini .
Sa fie oare chirurgii acestei clinici niste norocosi care tot dau peste astfel de cazuri ?
Si Fetita noastra avea organele interne in cavitatea toracica , iar compresia rezultata era atat de puternica incat inima i se observa batand pe partea dreapta .
Ce usor ne obisnuim cu lucruri care altminteri ar fi considerate iesite din comun .
" - Ce avem aici ? O ruptura de diafragma ? Bun . Si acolo ?
- O gestanta cu trei picioare rupte . Si mai sunt doi otraviti in curte . "
E un fragment de dialog imaginar , dar care nu ar suprinde pe nimeni in clinica Family Vet .

O mica multumire in final pentru cele ce i-au purtat de grija Fetitei , efortul lor si priceperea medicilor s-au imbinat pentru un rezultat fericit .

marți, 17 martie 2009

Despre rase si obiceiuri locale




http://www.akc.org/breeds/poodle/ - cititi cu atentie
Asa este prezentata rasa caniche ( sau pudel ) de catre American Kennel Club . Interesant.
Se pare totusi ca la periferia Craiovei un grup de crescatori entuziasti s-au hotarat sa redea rasei staututul de vanator indraznet si inteligent .
Metoda aleasa : antrenament intensiv , in conditii de izolare , pe campul plin de scaieti, pentru dezvoltarea abilitatilor native.
S-a renuntat la obiceiul german al tunderii cainilor , la noi traditia mentioneaza doar tunderea oilor .
Crescatorii romani asteapta cu interes opiniile colegilor americani , germani etc.
Iata si cateva imagini sugestive cu un superb exemplar , produs al scolii romanesti de chinologie .

vineri, 13 martie 2009

Heartbreak Hotel

E plina iarasi curtea de accidentati . A sosit fiecare cu ce-a avut : un picior , doua sau chiar trei picioare rupte sau luxate . Deh , fiecare dupa puterile sale .
Radiografii , operatii , tratamente. Timpul trece greu la spital cand esti imobilizat . Si nici mancarea nu e prea grozava .
Hai, gata , nu va mai plangeti ! Pentru voi drumul e inca lung . Altii au ajuns direct in sacii negri.

joi, 12 martie 2009

Ce ar mai fi de spus






Ati vazut multe , ati aflat multe .
Au rams insa nespuse povestile ascunse in folderul secret , cel numit " Prea tarziu " .
E locul pe care nu-l vizitez nici eu prea des , dar in care trebuie sa depun mereu amintirile digitale ( simple colectii de pixeli , nu-i asa ? ) ale celor pentru care a fost intr-adevar prea tarziu .

marți, 10 martie 2009

Star Wars - dezlegarea misterului

Dupa decenii de cautari echipa noastra de savanti aduce in sfarsit dovada mult cautata . Zecile de milioane de fani Star Wars din lumea intreaga vor afla prin intermediul acestui blog de larga respiratie si circulatie care era enigma maestrului Yoda .
Ei bine, maestrul Yoda suferea de raie sarcoptica ! Da , da , iata dovada .
Am reusit sa capturam viu un cavaler Jedi si testele au confirmat .
Forta sa fie cu voi !

Click pe foto pentru detalii .