I got you babe

E cam frig astazi dar noi ne incalzim unul pe celalalt . Babe, I got you babe !

Adio, Tarzan !

Doi ani , noua luni si trei saptamani . Acesta a fost "suplimentul" de viata pe care noi i l-am putut da acestui caine batran .
L-am gasit in ianuarie 2007 ratacind pe strada in stadiul "piele si os " , aproape ca te puteai taia in spinarea lui , iar starea lui era agravata de o fractura de penis . O problema in plus care nu s-a putut rezolva decat chirurgical printr-un procedeu numit uretrostoma , o amputare urmata de construirea unui nou orificiu care sa-i permita sa urineze.
A avut vreun rost sa urmam calea aceasta si nu pe cea rapida si comoda a eutanasiei ?
Cred ca raspunsul vine de la sine , de la cei aproape trei ani buni de viata pe care i-a capatat astfel .
Nu stiu care este " utilitatea " unui dulau batran, scheletic , ragusit . Cei ce s-au numit candva stapanii lui au considerat probabil ca nu mai avea nici una .
Dar pentru noi , cei care incercam sa le gasim un rost acestor animale abandonate , batranul Tarzan a insemnat ceva deosebit .
A fost primul caine caruia atunci, in iarna lui 2007, i s-a aplicat acel marcaj in ureche numit crotal , acel " act de identitate " daca vreti sa-l numim asa prin care incercam sa punem in practica o modalitate simpla si eficienta de control.
Pin citirea numarului inscriptionat pe el se pot afla mai multe informatii : in primul rand ca este vorba despre un animal sterilizat , apoi unde si de catre cine s-a efectuat operatia , de unde provine cainele .
Crotalul ar trebui sa fie arma cu care sa se lupte impotriva abandonului , daca si cei care ar trebui sa duca aceasta lupta , altminteri stipulata prin lege , ar intelege asta.
Aplicarea unui astfel de marcaj specific , pe care am putea sa-l comparam cu placuta de inmatriculare a unui automobil , ar descuraja substantial practica abandonarii animalelor batrane sau bolnave .
Metoda e mult mai ieftina si mai practica decat microciparea care presupune doua conditii : existenta aparatului de citire a cipului si contentia animalului , adica o capturare efectiva .
Crotalul in schimb se pate citi relativ usor.
Asa ca Tarzan nu a fost un caine batran si bolnav caruia i s-a oferit sansa unui adapost , a fost de fapt un port-drapel pentru semenii lui a caror viata depinde de putina organizare si bunavointa din partea noastra .
Poate ca mai tarziu ne vom aminti de el ca de un deschizator de drum pe aceasta intortocheata cale catre civilizatie.
Adio , batrane !

Programul "Prima Casa"

Cui trebuie sa i se adreseze programul "Prima Casa" ?
Evident celor tineri , celor ce au mai multa nevoie decat oricine de un adapost adevarat , de o "familie" .
Trei tineri care cauta cu incredere o casa sunt si Lisa , Mikey si Goofy , copii ai strazii carora o protectoare generoasa vrea sa le ofere sansa unei vieti normale . I-a cules din strada , impreuna cu mama lor si i-a adapostit intr-un garaj .
Lisa , fetita din ultima poza , a avut nevoie urgenta de o operatie la un picior , dar s-a recuperat foarte bine . Asta pentru ca viata pe strada este o adevarata " ruleta ruseasca " , niciodata nu stii cand vine lovitura fatala.
Toti cei trei frati s-au pregatit sa se mute in casa noua facandu-si constiinciosi programul de vaccinuri si deparazitari .
Daca si tu cauti un catel, sau vrei sa daruiesti unul cuiva suna-i pe cei trei fratiori la numarul de telefon 0747010840 sau scrie-le pe e-mail la adresa : cristtina_p@yahoo.com

Intuneric si lumina

S-a scurs aproape o luna de atunci .
A fost gasita zacand , in starea in care o arata fotografiile , intr-una din boxele jilave si intunecoase ale "faimosului" adapost al primariei si a ajuns de urgenta intr-un cabinet medical.
Nu este loc aici sa intrebam cine si de ce a adus-o in starea aceea .
Nu a venit inca momentul potrivit pentru asta.
Mi-a revenit atunci alt rol , unul in care nu a vrut sa se implice nimeni.
Nu era timp de amanare si am fost intrebat de catre medic : care este verdictul ?
Verdictul ... cat de straniu a sunat acest cuvant.
Am avut la dispozitie cateva minute de gandire .
Sa fie viata pentru acest animal o condamnare ? Ar fi putut fi moartea o eliberare ?
O experienta deja indelungata imi spunea ca desfasurarea va fi aceeasi : cateva zile de emotie , cateva cuvinte de compatimire , apoi uitarea.
Cum va fi viata ei , daca aleg sa traiasca ?
Vom face din ea un obiect de spectacol , o vom scoate la prezentari cu efect teatral , va deveni un " trofeu " ?
A fost singurul lucru la care m-am gandit. Dar am ales sa traiasca.
Daca as fi ales cealalta varianta totul s-ar fi incheiat repede.
Nimeni nu mi-ar fi reprosat nimic , intr-un fel transferarea raspunderii implica alegerea de facut.
De ce am ales atunci sa fie operata , sa piarda ochii , sa traiasca in intuneric ?
Am facut-o pentru ca in ciuda atator triste repetitii de scenariu ma indarjesc sa cred ca undeva exista un loc in care aceasta fiinta va gasi nu doar un blid cu mancare si o gura de apa , dar si o mangaiere . M-am convins in timpul care a trecut de atunci ca stie sa raspunda.
Zilele acestea povestea ei va fi scoasa pe "taraba virtuala " a adoptiilor de pe internet.
Poate ca va capta atentia cuiva , la urma urmei este vorba despre o " celebritate", a fost in pagina intai a ziarelor.
Nu-mi pot retine o constatare cinica : daca nu ar fi trecut prin aceasta tragedie , ar mai fi interesat pe cineva ?
De ce oare nu a vazut nimeni stralucirea din ochii ei inainte sa fie striviti ?

Drum bun

Din cand in cand povestea se termina si asa , cu o despartire care ne bucura.
De obicei despartirile sunt triste , dar atunci cand ne gandim la povestea prietenei de care ne-am despartit ieri avem toate motivele sa ne bucuram .
A fost odata, ca de atatea ori, o catelusa mare si frumoasa care traia la o stana .
Sa-i zicem Ciobanita. Era prost hranita , murdara si cu blana incalcita , dar era fericita sa hoinareasca alaturi de stapanii ei .
Pana intr-o zi cand stapanii au plecat cu caruta in sat cu ceva treburi . Ciobanita noastra a urmat constiincioasa caruta . La iesirea in drumul principal a fost lovita de o masina . Nici o surpriza , la stana nu se studiaza regulile de circulatie .
Ce au facut stapanii cu cainele care zacea pe marginea soselei cu bazinul fracturat ? Iarasi nici o supriza : l-au lasat sa zaca acolo si au plecat sa se ocupe de treburile lor atat de importante .
Mai departe povestea Ciobanitei se intinde pe cateva luni si e cea pe care v-am mai povestit-o si o sa vi-o mai povestesc cu alte personaje : cineva , stim noi cine , te-a gasit , ai ajuns la doctor , consultatie , radiografie , tratament si o lunga recuperare.
Nu fi trista Ciobi : te desparti de noi dar pleci intr-un loc bun , iti va fi mult mai bine ca la stana .
Poate ca o sa ne mai vedem, frumoaso ! O sa-mi fie dor sa-ti mai smotocesc putin coama de leu .
Drum bun, Ciobanito !

De ziua animalelor

E o sambata mohorata de inceput de octombrie , ploua marunt si rece . Ca intr-un film politist inaintam in liniste catre niste vagoane de marfa parasite din triaj spre locul unde a fost descoperit un cadavru.
Martori , anchetator (de ocazie) si fotograf , ca in filme . Facem fotografii din toate unghiurile , observam detalii , estimam dupa starea cadavrului momentul decesului.
Nu va fi insa zarva diseara la stiri , prezentatoarele tv nu se vor stradui sa obtina efecte dramatice care sa mai incite atentia spectatorilor plicitisiti .
E vorba doar de un caine , un biet animal a carui poveste nu o vom deslusi niciodata .
Ar mai fi cazul sa-i pese cuiva ? Poate ca da . Si spun asta pentru ca din cele vazute sambata dimineata in locul acela cel mai puternic m-a impresionat seninatatea unei fetite de vreo sapte-opt anisori care ne-a condus la locul unde se gasea cadavrul .
Parea atat de obisnuita cu astfel de privelisti, atat de " calita". Astfel de imagini si evenimente din copilarie sunt cele care ne modeleaza comportamentul pentru tot restul vietii .
Iar rostul profund al legilor care protejeaza animalele si condamna aceste acte este tocmai acela de a nu lasa sa se banalizeze brutalitatea si cruzimea .
Altminteri vom deveni victimele propriei indiferente. Nu o spun ca pe o profetie ieftina . Legatura dintre cruzimea fata de animale si omucidere e deja amplu documentata de psihiatri, inclusiv de expertii criminalisti ai FBI.
Dar despre studiul lui Macdonald asupra triadei sociopatiei nu le poti vorbi politistilor de la sectia 5 .
Iti vor rade in nas si iti vor spune ca lor nu le place la McDonald's , prefera micii la gratar in fata blocului.

Vacanta pe blog

Un blog nu ar trebui sa intre niciodata in vacanta , daca si-ar respecta menirea initiala de jurnal publicat pe internet.
Cum Dog Lover nu a fost vreodata un jurnal o sa incalce aceasta regula si va "hiberna " pana pe data de 5 octombrie .