Dog Lover

Who is Sammy ?

2011-06-20T23:58:00.003+03:00

Raising money to pay for Sammy's surgery sounds nice , but who is Sammy ?

There he is , in a picture taken during his stay at the doctor's.

2011-06-20T15:19:00.001+03:00

Salut tuturor!

2010-12-09T17:51:00.002+02:00

Ma bucur sa pot continua firul istorioarelor pe acest blog. Planurile mele se indreapta catre lucruri mai palpabile si mai educative in incercarea de a patrunde tainele si misterele uneori medicinei veterinare si a vietii necuvantatoarelor. Multe din posturi vor fi prezentari ale cazurilor de la clinica veterinara Familyvet de pe Stefan cel Mare 104 Craiova unele vor fi de pe meleaguri straine mai mult sau mai putin indepartate. Cateodata va va scrie medicul veterinar iar alteori va va scrie copilul din mine si chiar observatorul din noi toti .

Va multumesc daca ma veti citi si astept comentariile voastre .

Dogonelover

Un nou autor / A new author

2010-12-04T18:39:00.003+02:00

Luna decembrie a adus un nou autor dispus sa preia acest blog si sa posteze noi povesti cu si despre animale . Va fi vorba mai ales despre caini , dar nici celelalte necuvantatoare nu vor fi uitate.
Sa-i dorim succes , mai multa inpiratie decat a avut vechiul autor si cat mai multe povesti fericite de spus.

Starting with December a new author is willing to take over this blog and to post new stories about animals. He will write mostly about dogs , but other animals will have their share too.
Let's wish him good luck , more inspiration than the old author had and as many happy stories to tell as possible.

Adresa site

2010-02-11T09:35:00.005+02:00

Cu o intarziere de mai bine de 10 zile , iata si adresa site-ului cu care v-am ramas dator.

www.sperantapentruanimalecraiova.com

Va veti reintalni cu animale ale caror povesti le-ati putut citi pe acest blog , dar si cu mult mai multe din cele de a caror soarta incercam sa ne ingrijim zi de zi .

Mesajul cu care inchei este : daca si tie iti plac animalele , daca si tu crezi ca ar trebui sa aiba un loc in viata fiecaruia dintre noi , atunci fa ceva, singur sau impreuna cu altii , numai nu te multumi sa vorbesti , sau sa postezi comentarii pe forumuri .
Fapte, nu vorbe . Sunt oricum prea multi palavragii in tara asta .

Punct. Si de la capat .

2010-01-02T10:26:00.003+02:00

Blogul isi incheie aici existenta. La sfarsitul lunii ianuarie voi anunta adresa unui site care, sper, va servi mai bine scopurilor pentru care am am deschis blogul acum aproape doi ani.
Le multumesc celor care m-au insotit de la inceput sau care s-au alaturat pe parcurs si le adresez invitatia de a urmari noul format care va fi unul mult mai concret, orientat in primul rand catre informatie.

O poveste despre o despartire si un alt inceput

2009-12-21T13:44:00.009+02:00

Acum cand timpul a asezat lucrurile putem sa scriem si povestea ei.
Este o poveste obisnuita , una din cele care se repeta zi de zi, in fiecare oras, in fiecare sat, la marginea padurilor sau pe terenuri virane, langa gropi de gunoi sau in parcari .
Este o poveste despre o despartire fortata, pe care legea o denumeste abandon .
(A, legea, mult laudata si mult injurata lege de protectie a animalelor. Cum tese ea un basm plin de personaje enigmatice denumite responsabilitati, infractiuni, maltratare, abandon , abuzuri.
E doar un basm , cel putin in privinta abandonului nu stiu sa se fi instrumentat vreun caz si sa se fi dictat vreo sanctiune in cei doi ani de cand este in vigoare aceasta lege. Daca aveti voi informatii despre asa ceva , dati-mi si mie de stire.)
Asa ca intr-o dimineata de vara cetateanul X , proprietar al unei cateluse rottweiller, se hotari sa se desparta de respectiva pe motiv de nepotrivire de caracter . Sa fi fost de vina diferenta de varsta ? Poate, costisitoare oricum nu cred ca ea era . Imi amintesc ca in ziua aceea a reusit sa sperie cantarul cu greutatea ei de 17,5 kg. Pentru un rottweiler adult asta revine la un sac de piele umplut cu oase.
Dar sa revenim la povestea noastra . Cetateanul X se saturase . A invitat-o la o ultima plimbare cu masina la marginea orasului .
"- Hai draga sa vezi si tu ce s-a mai construit prin zona, poate luam si noi un teren acolo, facem o casa...
- Suuuper , da, hai sa mergem ! "
Cetateanul X era un om dintr-o bucata. Un om hotarat. Cand isi punea ceva in gand , ducea lucrurile la bun sfarsit fara sovaiala.
A mers in cartierul pomenit , a ochit un loc cat mai departat de orice casa , a deschis portiera , a invitat catelusa la plimbare. Apoi s-a urcat repede in masina si a plecat in mare viteza.
Martorii oculari ( care lucrau la acoperisul celei mai apropiate case ) au vazut cum catelusa a urmarit sute de metri masina , pana ce aceasta s-a pierdut intr-un nor de praf.
Dezorientata a ajuns langa casa la care lucrau acei muncitori. De aici intervine sansa. Care in ziua aceea a insemnat sa avem un drum pe acolo, cu "treburi" de-ale noastre, animalice.
In doar cateva ore prin grija prietenei A, care a invitat-o indata in masina, catelusa avea o casa adevarata, unde traieste si acum cat se poate de fericita. Stau marturie fotografiile .
Dincolo de poveste mai sunt cateva indicii care ne lamuresc asupra adevarului : in mod evident catelusa alaptase pana de curand , blana foarte murdara de fecale uscate arata ca fusese tinuta inchisa intr-un padoc necuratat. Un mijloc de productie va sa zica. Cu cat se mai vinde un pui de rottweiler ?
Sansa unui alt inceput e atat de rara pentru animalele abandonate. Am intalnit putine situatii in care un caine parasit sa-si fi gasit atat de repede un camin, iar viata sa i se schimbe radical in bine chiar in ziua in care este abandonat.
Un ultim amanunt : cetateanul X conducea un Peugeot 206 , rosu. Poate vreunul dintre voi il cunoaste.
Daca da , "felicitati-l" pentru decizia luata, prin care a "salvat" un animal condamnat o viata de mizerie.

In cumpana

2009-12-11T13:09:00.005+02:00

Sa-i spunem Nadia. Fisa ei medicala e un dezastru . Trei membre din patru sunt afectate grav in urma unui accident. Atat de grav incat perspectiva de a o mai vedea vreodata mergand pare imposibila. Si de aceea s-a impus un moment de cumpana. Pe un taler atarna greu argumentele medicale deloc favorabile , costurile care nu sunt de neglijat si conditiile in care se poate desfasura recuperarea (sau mai bine zis lipsa lor).

Daca toate acestea sunt impotriva , ce mai ramane pe celalalt taler ?

Ramane o farama de speranta, ca un praf pe care vantul l-ar putea spulbera in orice clipa. Ajunge insa pentru a inclina balanta de partea vietii. Cand este de ales intre viata si moarte , ratiunea si calculul se arata a fi doi sfetnici prosti , pentru ca stiu sa compuna argumente sofisticate , dar sfatul e stiut dinainte.

Speranta nu are prea multe de spus , dar , ca un parior inrait care a pierdut dureros de nenumarate ori, ea mai are putere sa arunce totul pe o mana norocoasa.

Va castiga oare Nadia pariul cu viata ?

Conversatie pe patul de spital

2009-12-09T13:46:00.006+02:00

Daca ati fost vreodata internati intr-un spital atunci cunoasteti genul de conversatie care se leaga intre " colegii " de salon : "dumneavostra cu ce problema ,... ah inteleg , da si eu cu ...., al treilea intervine ... la mine a fost si mai grav ...da , doctorul X face minuni ...un om deosebit..." etc.
O conversatie trista in general, dar care uneori apropie, deschide calea prieteniei sau chiar iubirii.
Oare despre ce "vorbesc" animalele internate ?

I've got the scars to prove it

2009-12-08T08:46:00.005+02:00

- Aaa, ati remarcat , cunoastem limbi de circulatie internationala..da , sunt o maimutica ,... pardon o catelusa , foarte educata.
- Si foarte fracturata din cate vad.
- Da , dar se repara , se repara.
- Daca-mi permiti, draga maimutica , cred ca o sa stai cam toata iarna " in service" .
- Adica toata iarna la caldurica , nu ?
- Cam asa ceva , plus companie , te asteapta o trupa intreaga de "rupti" .

Imagini fara chip

2009-11-30T12:42:00.006+02:00

Vin din zone diferite si au varste diferite. Probabil ca nu s-ar fi intalnit niciodata daca intr-o dupa-amiaza de sambata destinele nu li s-ar fi sincronizat.
Cele doua accidente, de tramvai si de masina , i-au adus pe aceeasi masa de examinare .
Diagnosticul le desparte iarasi drumurile.
Unul va deveni infirm , celalalt pastreaza inca speranta unui tratament de recuperare.
Pe fisa medicala nu vor fi trecute decat cateva cuvinte reci : amputare, dezinfectie plaga , bandaj ...
Povestile lor vor capata insa chipuri si sunt deschise pentru a fi scrise mai departe cu alte cuvinte : compasiune, prietenie, afectiune.

O poveste despre fidelitate

2009-11-25T12:27:00.011+02:00

" Sunt fericit si as vrea sa aflati si voi povestea mea. Acum cinci ani stapanii mei au plecat undeva intr-un loc pe care-l voi il numiti Spania. Nu au putut sa ma ia si pe mine in calatoria catre acel loc indepartat dar , pentru ca erau niste stapani buni , m-au lasat in grija unei rude de-a lor , la tara.

Eu insa nu am vrut sa ma despart de ei si am fugit de acolo imediat ce am avut ocazia . Vroiam sa fiu doar alaturi de prietenii mei . Asa ca m-am orientat repede si in cateva zile am ajuns acasa , la blocul nostru din capatul parcului C...

Nu i-am mai gasit insa , plecasera. Asa ca am hotarat sa-i astept . Timpul a inceput sa curga repede , au trecut saptamani , luni , apoi au inceput sa se scurga si anii.

Nimic nu mi-a zdruncinat convingerea ca se vor intoarce , nimic nu mi-a clintit hotararea sa-i astept .

Pentru oamenii din cartier nu eram decat un " caine vagabond " , un ratacitor nedorit pe langa tomberoanele de gunoi .

De catva timp am legat o prietenie cu o fata , sa-i zicem M , care locuieste in celalalt capat al parcului. O vizitam zilnic pentru un supliment de hrana si o mangaiere care-mi lipsea atat de mult .
Am inceput sa petrec mai mult timp langa blocul ei si sa mai patrulez din cand in cand cartierul in cautarea stapanilor mei.
M este o fata minunata , de cum m-a vazut s-a gandit la binele meu si a vrut sa-mi gaseasca un nou camin . Vedeti , noi cainii avem aceasta mica problema : nu vorbim in cuvinte . Asa ca nu va putem spune povestea care ne insoteste.
M nu avea de unde sa stie ca eu eram de fapt la doar cateva sute de metri de casa mea.
Printr-o prietena de-a ei M a aflat despre o familie care-si dorea mult un ciobanesc german , pentru ca mai avusesera demult unul pe care il pierdusera.
A facut tot ce trebuia ca sa ma intalnesc cu familia aceea .
Cred ca deja ati ghicit : erau chiar stapanii mei , intorsi acasa dupa cinci ani , dar ramasi cu gandul la cainele lor iubit.
Asa ca atunci cand vedeti pe strada un alt " caine vagabond " ganditi-va la povestea lui nespusa .
Cineva , undeva , poate ca il cauta , poate ca il asteapta sau poate ca il doreste .
Ajutati-i sa se intalnesca . "

Donatie cu "dedicatie"

2009-11-18T15:10:00.005+02:00

O zicala uzata de prea multa folosinta ne invata ca drumul iadului e pavat cu bune intentii.

O alta ne avertizeaza ca banul este ochiul dracului.

Experienta ne invata insa ca pentru a tine drumul bun ai nevoie si de bune intentii si de bani. Cele doua rele fac impreuna un pachet de succes .

Nu altfel stau lucrurile cand e vorba de un animal a carui sanatate sau chiar viata depinde de ajutorul nostru. Micul prieten din imagini a suferit un accident de pe urma caruia s-a ales cu o plaga imensa in zona fetei, o plaga rebela care nu s-a vindecat mai bine de doua luni de zile. Chipul lui desfigurat a atras atentia , pentru ca el e "pietar" , traieste sub o taraba din Piata Centrala. Multi l-au vazut , unii s-au ferit speriati , altii l-au compatimit.

L-am vazut si noi , dar cum nu se arata prea cooperant a intrat pe o lista de asteptare. Problemele altora, fracturati, impuscati, au fost mai urgente. Iar constrangerea financiara e mereu prin preajma cu amenintarea ei suparatoare : nu se stie ce va fi maine !

Printre cei ce l-au vazut a fost insa cineva care si-a zis ca doar o vorba buna sau o bucatica de mancare nu vor fi de ajuns pentru el si s-a hotarat sa-i dea sansa unui tratament medical .

Care, asa dupa stiti, costa. Mai multi sau mai putini , banii sunt mijlocitorii nelipsiti din povestea oricarui nefericit.

Sponsorul micului pietar va avea insa cat de curand ocazia sa vada folosul cu care s-au cheltuit banii oferiti .

Lozinca : "Donati pentru animale " e la fel de goala de continut ca si " Donati pentru eradicarea foametei in Africa" . Nu inspira pe nimeni sa doneze pentru ca banii par a se duce intr-o gaura neagra.

Donatia cu "dedicatie" directa pentru rezolvarea unui caz este insa un instrument de lucru care nu lasa loc de suspiciune si are urmari imediate. De multe ori chiar fericite.

O plimbare in parc. Amintiri din copilarie. O privire catre viitor III

2009-11-12T10:18:00.009+02:00

Ultimul episod despre gradina zoologica e acompaniat de ragetele ironice ale unui magarus care a citit probabil placutele misterioase de pe tarcuri.
Ce viitor vor avea gradinile zoo din Romania ?
Sa nu-mi raspundeti : "Dar ce viitor are Romania ? ". Generalizarile sunt intotdeauna obositoare si neproductive .
Prefer sa citesc cateva idei bune .

O plimbare in parc . Amintiri din copilarie . O privire catre viitor II .

2009-10-30T08:14:00.006+02:00

Groapa ursilor este acum goala . Altadata era punctul de maxima atractie al gradinii zoologice, locul unde vizitatorii " interactionau" cu animalele . Adica puteau sa le scuipe, sa le arunce in cap cu eugenii , napolitane , pufuleti , paine , ceea ce ar fi vrut sa insemne ca le-au si hranit .
Deci au fost la zoo , au vazut fiarele , s-au scarbit de mirosul infernal care se simtea de la zeci de metri de groapa dar, generosi si civilizati , le-au dat totusi o portie de mancare .
Groapa era locul care reflecta cel mai bine conceptia despre animale a majoritatii : niste fiinte inferioare , manate doar de instinctul cautarii hranei , murdare , urat mirositoare, prin urmare absolut inutile daca nu sunt expuse in conditii de balci ca sa "ne radem " un pic de ele , sa mai treaca o duminica si sa o luam maine de la capat la servici .
In astfel de conditii regele padurilor nu mai era decat un biet clovn trist , silit sa dea o reprezentatie penibila pentru o gloata plicitsita .
Dar groapa ursilor este acum goala .
Inchiderea ei a fost o concesie facuta, cu greu, " normelor europene" , dupa o lupta indarjita a unor oameni care merita un cuvant de apreciere pentru aceasta reusita.
Cine stie cati filistini care altadata " se radeau " cu ursii din groapa nu au injurat vremurile acestea pline de tot felul de oprelisti , reguli si norme contrare gandirii lor.
Gandire din care izvorasc insa minunatele inscriptii afisate pe custile celorlalte animale .
Iata un exemplu : aflam ca papagalul motat australian a avut primele incercari de inmultire de abia in 1946 ( mda, sigur , dupa razboi ) la Paris ( in cazul in care nu erati siguri vi se aminteste ca asta e in Franta ) .
Ei , Parisul , cum indeamna el perechile din toate speciile la inmultire . Parca-i si vad pe primii papagali motati australieni avantandu-se in dansul lor aerian pe sub Arcul de Triumf.
Dar pana in 1946 cum s-or fi inmultit ei oare , papagalii astia ?
Iar daca va era dor de Colt Alb il gasiti tot in tarcurile lupilor . Incet, incet gradina zoologica va deveni o expozitie chinologica , avem si Collie , avem si Husky . Poate redeschidem groapa si organizam niste lupte de pitbuli . Atunci sa vedeti afluenta de vizitatori .

O plimbare in parc . Amintiri din copilarie . O privire catre viitor .

2009-10-28T08:26:00.011+02:00

Nu mai fusesem de mult prin parc . Asadar nici pe la gradina zoologica . Am trecut cu gandul sa vad ce a adus adierea de prosperitate care a suflat in ultimii ani pentru animalele de la zoo .
Nu mi-a placut niciodata aceasta caricatura de gradina zoologica , o insiruire de custi si tarcuri sordide , construite ca niste carcere in care animalelor condamnate pe viata li se permite doar sa se hraneasca , sa bea apa , sa urineze si sa defece . Cei care au construit-o aveau, cel putin inconstient, perceptia faptului ca orice fiinta , inclusiv fiinta omeneasca , redusa de taria gratiilor la aceste actiuni elementare se degradeaza si poate astfel deveni tinta batjocurii celor aflati de partea " norocoasa a grilajului .
Cat de izbitor contrastul intre cele citite, invatate si cele vazute pe viu in gradina zoologica.
Caprioarele rascolesc noroiul cu copitele , lupii , ursii , vulpile, mistretii se consuma in ture interminabile in cei cativa metri patrati de ciment care li s-au permis.
Pe langa gardul imprejmuitor se invartesc , rontaind pufuleti , seminte sau vata pe bat , curiosi care repeta exasperant aceleasi comentarii tampe : o fi bun de mancat sau asta, daca te prinde, te mananca .
Si ce altceva ar putea fi indemnati sa spuna de vreme ce tablitele atarnate pe garduri te naucesc prin bizareria explicatiilor oferite . Ce sa intelegi din explicatia data despre strutul african : "cea mai mare raspandire terestra " ?
Parca era cea mai mare pasare terestra , nu cea mai raspandita .
Sau poate ca e mai raspandita decat stiam eu. Oricum nu mai raspandita decat prostia .
Ceva bun am vazut la zoo ? Doar mancare mai multa si mai buna decat altadata , semn al acelei adieri de bunastare de care vorbeam si poate al unui maini de gospodar mai vrednic .
Departe de a fi un curs de zoologie in aer liber , gradina din Craiova ramane o caricatura al carei grotesc e poate cel mai bine reflectat de prezenta in custi a unor caini de rasa .
Am plecat avand in minte imaginea unui frumos ciobanesc scotian care se indeletnicea cu o halca de carne cruda intr-un tarc ocupat pe vremuri de lupi .
Lassie , Lassie , ce cauti tu aici ?

I got you babe

2009-10-26T13:22:00.003+02:00

E cam frig astazi dar noi ne incalzim unul pe celalalt . Babe, I got you babe !

Adio, Tarzan !

2009-10-22T14:38:00.009+03:00

Doi ani , noua luni si trei saptamani . Acesta a fost "suplimentul" de viata pe care noi i l-am putut da acestui caine batran .
L-am gasit in ianuarie 2007 ratacind pe strada in stadiul "piele si os " , aproape ca te puteai taia in spinarea lui , iar starea lui era agravata de o fractura de penis . O problema in plus care nu s-a putut rezolva decat chirurgical printr-un procedeu numit uretrostoma , o amputare urmata de construirea unui nou orificiu care sa-i permita sa urineze.
A avut vreun rost sa urmam calea aceasta si nu pe cea rapida si comoda a eutanasiei ?
Cred ca raspunsul vine de la sine , de la cei aproape trei ani buni de viata pe care i-a capatat astfel .
Nu stiu care este " utilitatea " unui dulau batran, scheletic , ragusit . Cei ce s-au numit candva stapanii lui au considerat probabil ca nu mai avea nici una .
Dar pentru noi , cei care incercam sa le gasim un rost acestor animale abandonate , batranul Tarzan a insemnat ceva deosebit .
A fost primul caine caruia atunci, in iarna lui 2007, i s-a aplicat acel marcaj in ureche numit crotal , acel " act de identitate " daca vreti sa-l numim asa prin care incercam sa punem in practica o modalitate simpla si eficienta de control.
Pin citirea numarului inscriptionat pe el se pot afla mai multe informatii : in primul rand ca este vorba despre un animal sterilizat , apoi unde si de catre cine s-a efectuat operatia , de unde provine cainele .
Crotalul ar trebui sa fie arma cu care sa se lupte impotriva abandonului , daca si cei care ar trebui sa duca aceasta lupta , altminteri stipulata prin lege , ar intelege asta.
Aplicarea unui astfel de marcaj specific , pe care am putea sa-l comparam cu placuta de inmatriculare a unui automobil , ar descuraja substantial practica abandonarii animalelor batrane sau bolnave .
Metoda e mult mai ieftina si mai practica decat microciparea care presupune doua conditii : existenta aparatului de citire a cipului si contentia animalului , adica o capturare efectiva .
Crotalul in schimb se pate citi relativ usor.
Asa ca Tarzan nu a fost un caine batran si bolnav caruia i s-a oferit sansa unui adapost , a fost de fapt un port-drapel pentru semenii lui a caror viata depinde de putina organizare si bunavointa din partea noastra .
Poate ca mai tarziu ne vom aminti de el ca de un deschizator de drum pe aceasta intortocheata cale catre civilizatie.
Adio , batrane !

Programul "Prima Casa"

2009-10-21T10:42:00.008+03:00

Cui trebuie sa i se adreseze programul "Prima Casa" ?
Evident celor tineri , celor ce au mai multa nevoie decat oricine de un adapost adevarat , de o "familie" .
Trei tineri care cauta cu incredere o casa sunt si Lisa , Mikey si Goofy , copii ai strazii carora o protectoare generoasa vrea sa le ofere sansa unei vieti normale . I-a cules din strada , impreuna cu mama lor si i-a adapostit intr-un garaj .
Lisa , fetita din ultima poza , a avut nevoie urgenta de o operatie la un picior , dar s-a recuperat foarte bine . Asta pentru ca viata pe strada este o adevarata " ruleta ruseasca " , niciodata nu stii cand vine lovitura fatala.
Toti cei trei frati s-au pregatit sa se mute in casa noua facandu-si constiinciosi programul de vaccinuri si deparazitari .
Daca si tu cauti un catel, sau vrei sa daruiesti unul cuiva suna-i pe cei trei fratiori la numarul de telefon 0747010840 sau scrie-le pe e-mail la adresa : cristtina_p@yahoo.com

Intuneric si lumina

2009-10-19T08:22:00.006+03:00

S-a scurs aproape o luna de atunci .
A fost gasita zacand , in starea in care o arata fotografiile , intr-una din boxele jilave si intunecoase ale "faimosului" adapost al primariei si a ajuns de urgenta intr-un cabinet medical.
Nu este loc aici sa intrebam cine si de ce a adus-o in starea aceea .
Nu a venit inca momentul potrivit pentru asta.
Mi-a revenit atunci alt rol , unul in care nu a vrut sa se implice nimeni.
Nu era timp de amanare si am fost intrebat de catre medic : care este verdictul ?
Verdictul ... cat de straniu a sunat acest cuvant.
Am avut la dispozitie cateva minute de gandire .
Sa fie viata pentru acest animal o condamnare ? Ar fi putut fi moartea o eliberare ?
O experienta deja indelungata imi spunea ca desfasurarea va fi aceeasi : cateva zile de emotie , cateva cuvinte de compatimire , apoi uitarea.
Cum va fi viata ei , daca aleg sa traiasca ?
Vom face din ea un obiect de spectacol , o vom scoate la prezentari cu efect teatral , va deveni un " trofeu " ?
A fost singurul lucru la care m-am gandit. Dar am ales sa traiasca.
Daca as fi ales cealalta varianta totul s-ar fi incheiat repede.
Nimeni nu mi-ar fi reprosat nimic , intr-un fel transferarea raspunderii implica alegerea de facut.
De ce am ales atunci sa fie operata , sa piarda ochii , sa traiasca in intuneric ?
Am facut-o pentru ca in ciuda atator triste repetitii de scenariu ma indarjesc sa cred ca undeva exista un loc in care aceasta fiinta va gasi nu doar un blid cu mancare si o gura de apa , dar si o mangaiere . M-am convins in timpul care a trecut de atunci ca stie sa raspunda.
Zilele acestea povestea ei va fi scoasa pe "taraba virtuala " a adoptiilor de pe internet.
Poate ca va capta atentia cuiva , la urma urmei este vorba despre o " celebritate", a fost in pagina intai a ziarelor.
Nu-mi pot retine o constatare cinica : daca nu ar fi trecut prin aceasta tragedie , ar mai fi interesat pe cineva ?
De ce oare nu a vazut nimeni stralucirea din ochii ei inainte sa fie striviti ?

Drum bun

2009-10-12T08:58:00.006+03:00

Din cand in cand povestea se termina si asa , cu o despartire care ne bucura.
De obicei despartirile sunt triste , dar atunci cand ne gandim la povestea prietenei de care ne-am despartit ieri avem toate motivele sa ne bucuram .
A fost odata, ca de atatea ori, o catelusa mare si frumoasa care traia la o stana .
Sa-i zicem Ciobanita. Era prost hranita , murdara si cu blana incalcita , dar era fericita sa hoinareasca alaturi de stapanii ei .
Pana intr-o zi cand stapanii au plecat cu caruta in sat cu ceva treburi . Ciobanita noastra a urmat constiincioasa caruta . La iesirea in drumul principal a fost lovita de o masina . Nici o surpriza , la stana nu se studiaza regulile de circulatie .
Ce au facut stapanii cu cainele care zacea pe marginea soselei cu bazinul fracturat ? Iarasi nici o supriza : l-au lasat sa zaca acolo si au plecat sa se ocupe de treburile lor atat de importante .
Mai departe povestea Ciobanitei se intinde pe cateva luni si e cea pe care v-am mai povestit-o si o sa vi-o mai povestesc cu alte personaje : cineva , stim noi cine , te-a gasit , ai ajuns la doctor , consultatie , radiografie , tratament si o lunga recuperare.
Nu fi trista Ciobi : te desparti de noi dar pleci intr-un loc bun , iti va fi mult mai bine ca la stana .
Poate ca o sa ne mai vedem, frumoaso ! O sa-mi fie dor sa-ti mai smotocesc putin coama de leu .
Drum bun, Ciobanito !

De ziua animalelor

2009-10-05T14:50:00.005+03:00

E o sambata mohorata de inceput de octombrie , ploua marunt si rece . Ca intr-un film politist inaintam in liniste catre niste vagoane de marfa parasite din triaj spre locul unde a fost descoperit un cadavru.
Martori , anchetator (de ocazie) si fotograf , ca in filme . Facem fotografii din toate unghiurile , observam detalii , estimam dupa starea cadavrului momentul decesului.
Nu va fi insa zarva diseara la stiri , prezentatoarele tv nu se vor stradui sa obtina efecte dramatice care sa mai incite atentia spectatorilor plicitisiti .
E vorba doar de un caine , un biet animal a carui poveste nu o vom deslusi niciodata .
Ar mai fi cazul sa-i pese cuiva ? Poate ca da . Si spun asta pentru ca din cele vazute sambata dimineata in locul acela cel mai puternic m-a impresionat seninatatea unei fetite de vreo sapte-opt anisori care ne-a condus la locul unde se gasea cadavrul .
Parea atat de obisnuita cu astfel de privelisti, atat de " calita". Astfel de imagini si evenimente din copilarie sunt cele care ne modeleaza comportamentul pentru tot restul vietii .
Iar rostul profund al legilor care protejeaza animalele si condamna aceste acte este tocmai acela de a nu lasa sa se banalizeze brutalitatea si cruzimea .
Altminteri vom deveni victimele propriei indiferente. Nu o spun ca pe o profetie ieftina . Legatura dintre cruzimea fata de animale si omucidere e deja amplu documentata de psihiatri, inclusiv de expertii criminalisti ai FBI.
Dar despre studiul lui Macdonald asupra triadei sociopatiei nu le poti vorbi politistilor de la sectia 5 .
Iti vor rade in nas si iti vor spune ca lor nu le place la McDonald's , prefera micii la gratar in fata blocului.

Vacanta pe blog

2009-09-03T08:52:00.002+03:00

Un blog nu ar trebui sa intre niciodata in vacanta , daca si-ar respecta menirea initiala de jurnal publicat pe internet.
Cum Dog Lover nu a fost vreodata un jurnal o sa incalce aceasta regula si va "hiberna " pana pe data de 5 octombrie .

Catelul personal al lui X

2009-08-24T15:30:00.004+03:00

X este o ea sau un el . Nu-l cunoastem inca . Stim desprea aceasta persoana doar ca isi doreste un catel , un catel personal.
Cunoastem in schimb catelul. Este catelul personal al lui X pentru ca a fost gasit in personalul de Petrosani . Nu plecase la rudele sale din Valea Jiului, cateii de mina , nici la celelalte rude din zona , cateii de statiune montana .
Era doar un catel parasit in tren , fara bilet , fara bani, speriat ca orice copil pierdut prin gara .
Daca il cunoasteti pe X ajutati-l sa se intalneasca cu catelul sau personal .

Tanar, bogat, frumos

2009-08-21T15:30:00.004+03:00

Are absolut tot . E tanar, prosper , frumos , rasfatat de femei , invidiat de motani , celebru pe tot netul si chiar dincolo de el .
Nu , nu e Codin nu-stiu-cum , e Riciu un tip care a plecat de jos , un biet orfan caruia soarta i-a suras si il rasfata cu toate delicatesele .
Pai spuneti voi : e drept ?

Fluieras de os

2009-08-13T10:13:00.003+03:00

Fluieras de os , rupt in doua de la mijloc , ar mai zice el ceva duios , dar mai curand ceva de jale .
Of, of .

Pana pe fata sau pe spate ?

2009-08-10T08:45:00.002+03:00

Accidente , iarasi accidente. Accidente care se termina cu un picior pierdut , pe fata sau pe spate si ne gandim : " E bine totusi , se putea termina mult mai rau ".
Si intelegem cat de relative sunt aceste notiuni de bine si de rau .

E liniste pe strada Inclinata

2009-08-03T08:38:00.016+03:00

Strada Inclinata e o straduta linistita, nu departe de centrul orasului . Azi e duminica , e cald , iar linistea pare de plumb .
Pe strada Inclinata se intinde un teren viran , ramasita a unei unitati militare dezafectata in anii din urma . Locul e acum un fel de jungla urbana , amestec de groapa de gunoi pentru cei din zona si padure rasarita printre daramaturile cladirilor abandonate.
Privit de pe trotuar locul nu cheama deloc la explorare . Pentru " initiati " el are insa un secret.
Undeva , pierduta printre tufe este ascunsa o gura adanca de canal.
La 6 m sub nivelul framantarilor zilnice se deruleaza , intr-o tacere de mormant , strania existenta a unui catel cazut in capcana camuflata a canalului.
Se implinesc opt luni de cand am aflat despre prizonierul din canal . Ceea ce din auzite parea o misiune simpla de descarcerare se dovedeste a fi , dupa atata timp, una dintre cele mai complicate situatii cu care ne-am intalnit .
Si asta pentru ca de la bun inceput catelul captiv a fost o adevarata naluca ce dispare pe conducte la cel mai mic zgomot . Exista ,este acolo , nu este o legenda , il auzim miscand , uneori maraie iritat cand ne simte prezenta la gura caminului. Apare doar atat cat este nevoie ca sa apuce bucatile de hrana lasate la iesirea din conducta si asta doar daca e liniste deplina .
Daca acceptam judecata comuna ca un an din viata unui caine poate fi echivalat cu sapte ani din viata unui om , socoteala ne-ar indica o captivitate de aproape cinci ani .
Cinci ani de viata petrecuti intr-o conducta de 30 de centimetri diametru, la capatul careia se gasesc cu regularitate hrana si apa si pe unde patrunde o raza de lumina .
Daca prima reactie va fi sa spuneti : " Cum , nu ati fost in stare sa faceti nimic in tot acest timp ? " , va veti insela .
S-a facut risipa de rabdare si ingeniozitate pentru a-l atrage in camin si a-l captura.
Fara succes .
Din punct de vedere tehnic nu a mai ramas decat o varianta radicala : excavarea undeva in josul pantei , unde conducta este mai aproape de suparafata solului, apoi spargerea ei .
Ramane de vazut daca vom avea timpul si mijloacele necesare sa punem in aplicare acest plan .
Pe strada Inclinata e liniste .

Click pe foto pentru detalii .

O plimbare in parc, o amintire de neuitat

2009-07-28T09:15:00.018+03:00

La caderea noptii , cand parcul incepe sa se cam goleasca de mutimea venita sa caute umbra, racoare si relaxare, ne-am chinuit putin sa extragem dintr-o gura de scurgere o catelusa mica , ramasa blocata in " sarcofagul " de beton .
A fost usor sa se strecoare acolo , dar cu siguranta era imposibil sa mai iasa .
Adanca si ingusta , gura de scurgere a actionat ca o capcana.
Probabil ca multi dintre cei ce s-au plimbat ieri in parc au vazut-o sau au auzit-o pe micuta ghinionista .
Au ales sa-si vada de linistea plimbarii, temandu-se sa nu se incurce cu o problema in plus.
O persoana a crezut insa ca trebuie sa reactioneze altfel , sa cheme ajutor , sa sune " undeva " .
Pentru copiii care o insoteau , care au impulsionat cu entuziasmul lor operatiunea de salvare ( nu prea complicata tehnic, dar destul de anevoioasa ) si care la final au putut sa mangaie emotionati catelusa , seara petrecuta in parc a avut cu siguranta doza ei de magie .
Au incercat senzatia atingerii unei fapturi pulsand de viata si speranta , atat de diferita de atingerea jucariilor inerte . Viata si speranta pe care si ei au luptat sa i le restituie .
Pentru ei jumatatea de ora petrecuta in plus in parc nu a fost o pierdere de vreme .
Un gest judecat drept marunt in lumea fara iluzii a adultilor are o cu totul alta incarcatura in lumea celor mici , inca plina de taine ce stau a fi descoperite .
Acestor copii nu le vor fi straine compasiunea si generozitatea si poate ca nu vor " rugini " prea devreme, ca atatia altii pe care maturitatea-i gaseste osificati de indiferenta si comoditate .
Optiunea parintilor de a face ceva in acea situatie va fi ca o depunere intr-un cont al sufletului , de a carei dobanda copiii se vor bucura mai tarziu .
Poate ca lumea in care vor trai acesti copii va fi, si prin straduinta lor, una mai buna .

Pe picioare

2009-07-24T09:16:00.003+03:00

Iata-l deja in picioare . "Lupul " nostru cel mancat de viermi se dovedeste a fi un baiat bun , foarte cooperant . Pana acum nu a protestat impotriva conditiilor de la "sanatoriu" .
Mancare nu prea grozava , pat de rumegus , buget de criza .
Nu merge inca bine, dar e pe drumul dorit . Cu putina rabdare poate scoatem iarasi un "lup" adevarat din el .

Moartea unui superstar

2009-07-23T09:56:00.004+03:00

Gidget , catelusa chihuahua care a fost protagonista uneia dintre cele mai populare campanii publicitare din Statele Unite la sfarsitul anilor '90 , a murit la varsta de 15 ani .
Lantul de restaurante fast-food cu specific mexican Taco Bell a lansat in 1997 o reclama in care Gidget aparea " spunand " in spaniola :" Yo quiero Taco Bell " adica " Vreau Taco Bell".
Combinatia dintre imaginea ei si vocea actorului care dubla spotul publicitar a fost atat de reusita incat a declansat o serie de spoturi similare , in unele dintre ele aparand si alti chihuahua , care s-a derulat pe parcursul a trei ani.
Cariera lui Gidget a mai inclus o campanie publicitara pentru o mare companie de asigurari si un " rol " in filmul Legally Blonde 2 .
De retinut este insa ca Gidget era o catelusa "culeasa " dintr-un adapost de catre proprietara ei Karin McElhatton, care detine o companie , Studio Animal Services , specializata in pregatirea unor animale pentru aparitii in filme sau reclame.
Gidget nu era un catel de expozitii canine : avea un defect al mandibulei si niste urechi imense care o scoteau in afara standardului rasei .
Iata insa ca oameni cu adevarat priceputi stiu sa descopere valoarea adevarata a unui animal.
Poate cel mai important este sa spunem ca proprietara ei i-a asigurat o viata excelenta , total opusa ideii pe care o avem despre un animal care "munceste " , munca insemnand aproape intotdeauna exploatare pana la epuizare .
Pana in ultima zi de viata Gidget s-a bucurat de plimbari pe plaja , de joaca cu jucariile preferate , de mese delicioase ( desigur nu Taco Bell ) si de sedinte de " motait " la soare pe terasa .
Cineva spunea : " Frumusetea sta in ochii celui care priveste " .
Oare ce talent ascuns sta in fiecare dintre animalele pe care le intalnim ratacind pe strazi ?
Daca noi nu ne pricepem sa-l descoperim si sa-l slefuim nu inseamna ca nu exista .

Revansa lui Inima de Leu

2009-07-21T09:09:00.009+03:00

Incet , cu greu, dar si cu indarjire , Inima de Leu si-a croit drum catre un camin bun .
De acesta data insa imaginile ne insala . Privindu-le nici nu ne vine sa credem ca fiecare dintre noii lui prieteni are o poveste cel putin la fel de dramatica ca si a lui .
Curtea aceasta frumoasa e de fapt limanul miraculos la care au ajuns animale aflate in situatii limita .
Cata satisfactie trebuie totusi sa aiba protectoarea lor atunci cand se gandeste la contrastul dintre linistea lor de acum si starea in care i-a intalnit : pekinezul intesat de paraziti ajuns un fel de minge de fotbal a copiilor pe un maidan , catelusa latoasa crescuta de la varsta de cateva zile cu pipeta , catelusa alba arsa pe jumatate din corp de o petarda plasata de alti copii .
Si daca ar fi doar ei trei . Sunt mult mai multi , superbi , ingrijiti minunat .
Curtea aceea are insa limite . Iar zidurile care o imprejmuiesc reprezinta granita care separa doua lumi .

Contraoferta lui Untisor

2009-07-16T08:49:00.008+03:00

- Salut sunt Untisor , da , m-am tuns ... va place ? Ce vreau sa va spun ... nu va luati dupa aparente , sa nu cumva sa adoptati Tantarul , urata aia care si-a trimis pozele alaltaieri .
O sa patiti ca in reclamele acelea cu iepurasii cu baterii : ea continua sa alerge mult dupa ce va fi scos " untisorul " din voi . ( ce-mi plac glumele mele ! )
Luati-ma pe mine , sunt mult mai de casa , mai discreta , mai educata , mai manierata .
In plus stiu sa cant , da , cant foarte frumos , pacat ca nu va pot pune o inregistrare de-a mea . (poate in curand pe youtube )
Oricum cred ca pozele va conving : stiu ce inseamna o sedinta foto , nu trebuie sa ma tina nimeni , stiu sa " socializez" ( chiar si cu cei din patura de jos , cum ar fi taranul de Mascota , care daduse buzna ) .
Si nu va ganditi la micul meu handicap . Mai bine in trei picioare decat intr-o ureche .

Prinde oferta

2009-07-14T08:54:00.003+03:00

Prinde oferta lunii iulie !
Bine zis prinde-o pentru ca nu sta o secunda in loc . A necesitat imobilizare pentru sedinta foto .
Potrivita pentru copii , parinti , bunici .
Garantam terapie intensiva prin buna dispozitie si miscare . Foarte multa miscare .

Raspunde la adresa de e-mail : dog.one.lover@gmail.com

Problemele tinerei generatii

2009-07-09T09:36:00.011+03:00

Daca de problemele celor in varsta ne-am ocupat saptamana trecuta , acum a venit randul celor tineri si foarte tineri sa ne povesteasca, intr-un scurt reportaj, ce probleme au .

- Salut, cioara ! Care-i treaba ?
- Coaste rupte , mosule !
- Coaste , mai multe .. cam cate ?
- Vreo patru .
- Cafteala , ceva ?
- Nu, m-a turtit un bou cu masina .
- Aha , tipic , dar tu patato ? Vad ca nu prea-ti place mancarea asta de cabinet .
- E naspa rau , numai uscaturi . Eu cu un humerus , praf .
- Gata , stiu : te-a turtit un bou cu masina .
- Nu esti prost, te prinzi repede .
- Da, mersi . Iar tu, Velazquez ? Cu tine care-i treaba ?
- Cum mi-ai zis , ma ?
- Velazquez, stii ala de-i picta numai cu gulere mari !
- N-am auzit . Am o hernie nasoala ! M-au taiat deja .
- Hernie , la varsta asta ? Cam devreme .
- Da, sefule ! Viata-i dura in cartier .
- Da' despre ce cartier vorbim ?
- Brestei .

Incheiem reportajul din mijlocul tinerilor cu o melodie dedicata celor pentru care nu organizeaza nimeni serbari costisitoare la malul marii . Asta este gratis .
" Nu e loc de noi in lumea voastra " spune cantecul .
http://www.youtube.com/watch?v=E19EPlofKcY

Cine prospera pe timp de criza ?

2009-07-06T08:20:00.005+03:00

Cand vremurile sunt grele , cand celor mai multi le merge rau se gasesc si " profitori " care prospera .
Unul dintre ei este Riciu , un monstrulet lacom care-si dubleaza greutatea de la o saptamana la alta.
Iata-l in imagine etalandu-si la cantarul oficial impresionanata greutate de 184 grame ( de fapt are 192 , dar se miscase putin de pe taler) .
De la cele 34 grame pe care le avea cand l-am gasit saltul este spectaculos .
Criza mondiala ? Trebuie sa mai strangem cureaua ?
Riciu nu vrea sa stie de asa ceva . Nu vrea sa stie decat de burtica lui , mereu plina.

Nu-mi place sa am dreptate

2009-06-29T08:27:00.005+03:00

De foarte multe ori atunci cand am dreptate inseamna ca este de asteptat ceea ce e mai rau .
Nici nu am postat bine materialul despre cainii batrani abandonati ca ne-a iesit in cale un alt caine de rasa , un ciobanesc german , care judecand dupa urma din jurul gatului a fost probabil un caine de paza intr-o curte . Lovit de masina , cu o fractura de bazin care-l impiedica sa stea deocamdata in picioare , a reusit sa se tarasca in scara unui bloc pentru a scapa, la umbra , de roiul de muste care-l fixasera drept tinta.
Asa cum spuneam nu e nevoie decat de o zi pentru ca larvele mustelor sa eclozeze si sa foreze adanc in carnea animalului inca viu dar imobilizat . Imaginile sunt asa cum v-am obisnuit : greu de privit, dar cat se poate de adevarate.
Toata jumatatea posterioara a cainelui era invadata de larve . Ar mai fi avut de trait doar cateva ore .
Acum incepe recuperarea . Ce viitor vedeti pentru el ?

No country for old dogs

2009-06-24T12:37:00.011+03:00

Doua povesti care se leaga sub aceeasi deviza : nu e loc sub soare pentru un caine batran !
Si nu sunt povesti desprinse din volumul nesfarsit cu istorii despre caini de curte , de la tara sau de la oras , care sunt aruncati, dupa o viata petrecuta in lant , atunci cand vederea sau auzul sau vigoarea fizica le scade .
Acestea sunt povestile unor caini de rasa . Suntem obisnuiti sa-i credem privilegiati , rasfatati pentru combinatia " fericita " de gene cu care sunt inzestrati.
Dar intr-un fel povestile lor par mai dramatice : sa fi avut totul si sa nu mai ai nimic e o drama .
Pe batrana noastra catelusa bulldog o cunoasteti daca ati mai trecut pe aici .
Nu vom sti niciodata daca a fost candva ingrijita , iubita sau daca asa cum presupuneam atunci cand ne-a iesit in cale, a fost tratata doar ca un mijloc de productie a pretiosilor pui.
De multe ori privind-o cum se odihneste placida dupa masa ma gandesc ca pur si simplu ne acccepta si ne tolereaza, oricat de ciudati parem . Masca ei nu tradeaza nici o stare interioara .
Sa fim totusi multumiti ca aspectul fizic i s-a imbunatatit atat de mult .
Cealalta poveste s-ar putea intitula, cinic , "Zbor deasupra unui cuib de viermi ".
Un cocker batran si aprope orb , chinuit de o otita cumplita provocata de spicele patrunse in canalul urechii , pe care insa stapanii nu s-au obosit sa-l mai trateze ( se trateaza, sa stiti , si nu costa o avere ) preferand solutia "economica " : abandonul "la pachet" intr-o piata de legume .
Secretia purulenta din ureche care-i naclaise capul, gatul , pieptul si picioarele din fata a atras cu duhoarea ei pestilentiala roiul de ciocli specializati , mustele .
Sub soarele verii acest ciclu al depunerii oualelor , al eclozarii larvelor si al devorarii chiar si de viu a animalului se deruleaza cu o viteza halucinanta .
In rastimpul unei singure zile un animal bolnav sau ranit devine un " svaiter " sub actiunea larvelor care trebuie sa se hraneasca frenetic pentru a putea sa isi sustina procesul de transformare in insecte .
Deocamdata sfarsitul se amana pentru cockerul nostru . Incet, incet isi recapata fortele .
Mai departe insa , incotro ?

Monologul puiului de arici

2009-06-18T08:25:00.005+03:00

Noi aricii suntem niste fiinte mai deosebite decat credeti voi oamenii . Viata noastra se desfasoara in tacere , in locuri ferite de agitatia voastra distructiva . De aceea ne vedeti rar si asta este bine, pentru ca de cele mai multe ori intalnirile cu voi se incheie tragic pentru noi .
Ne priviti ca pe niste curiozitati sau ne prigoniti ca pe niste daunatori .
Si fara insecticidele voastre care ne otravesc, fara masinile voastre care ne strivesc noaptea cand incercam sa traversam soselele , fara capcanele pe care ni le puneti in cale constient sau nu , viata de arici este grea .
Am auzit un cantec care spunea : " e si grea , e si frumoasa , viata de ..."
Sa stiti ca si viata de arici este frumoasa cateodata ! In linistea noptii , sub lumina lunii , cand stai confortabil in maracini si savurezi o rama gustoasa viata e atat de frumoasa !
Radeti , dar "gratarele" voastre sunt de fapt cam la fel , chiar daca noi nu bem bere .
Iar muzica greierilor e chiar mai frumoasa decat cea pe care o ascultati voi .
De ce am ramas singur ? Unde sunt cei sapte frati ai mei ? Unde sunt ceilalti patru frati ?
Din doisprezece am rams doar eu . In trei saptamani ei au murit , unul cate unul , pentru ca trebuie sa stiti ca laptele mamelor noastre e aproape de neinlocuit .
Eu , Riciu , traiesc pentru a va povesti . Iar povestea mea spune ca omul si " fiara " se impaca uneori .

Caldura mare , monser !

2009-06-15T10:24:00.004+03:00

Oare ce trebuie sa visezi ca sa dormi asa , cu picioarele in sus si mai ales cu ranjetul acela multumit pe figura ?
Poate ca mintea animalelor e totusi mult mai complexa decat stim noi deocamdata .
Poate candva vom ajunge sa privim lumea si din perspectiva lor .

Gurita

2009-06-11T08:42:00.006+03:00

Dupa o interventie reusita tip chirurgie plastica si reparatorie iata ca Gurita si-a luat "La revedere" de la cei care au avut atat de multa grija de ea si s-a intors acasa . Cu o gurita noua , foarte zambitoare si cu un picior functional , bun de alergat impreuna cu copiii.
"Acasa" insa nu e chiar o casa , e doar o parcare intre blocuri .
Cam putin.

Inima de Leu

2009-06-09T10:39:00.009+03:00

Nascut asa cum spune legenda , prin gratia lui Buddha , din iubirea dintre un leu si o maimutica , pekinezul a mostenit o inima neimblanzita si un spirit viu . Se credea ca aceste insusiri il ajutau sa lupte cu demonii care incercau sa se furiseze in Orasul Interzis .
Cat de pompos suna aceste povesti despre originile pekinezului cand ma uit la micul nostru accidentat.
Demonii pe care va trebui sa-i invinga de data asta sunt : Singuratatea , Infirmitatea si cel mai de temut dintre toti , Indiferenta .
Lupta , Inima de Leu !

De la primul pas

2009-06-09T10:27:00.002+03:00

De la primul pas in viata pericolul pandeste. Uneori se camufleaza foarte ingenios, iar joaca se sfarseste intr-o capcana fara scapare.
De data asta pisoiul a avut noroc . Ce va aduce ziua de maine insa ...

O amintire

2009-06-05T08:44:00.007+03:00

"Slabutul" nu-si merita numele . "Scheletul" i s-ar fi potrivit perfect din punct de vedere tehnic . Cand a fost gasit era doar o colectie de oase impachetate in blanita alba . Si nici nu e de mirare ca ajunsese asa . O invaginatie intestinala il obliga sa regurgiteze imediat orice hrana.
Interventia chirugicala a parut sa fie inca o data solutia minune .
Sta in natura noastra sa vedem in medic un vraci , sa-i asimilam vorbele cu formulele de magie , iar gesturile profesionale cu ritualurile sacre.
Sa analizam cu sinceritate si sa recunoastem ca in ciuda educatiei, a invataturii primita in scoala,
cautam in jurul nostru acel mister pe care stiinta se straduieste cu atata indaratnicie sa-l risipeasca .
Am vrea ca in spatele usilor inchise ale salii de operatii sa existe un spatiu in care legile implacabile ale naturii sunt abolite iar uneltele chirurgului devin asemenea unei baghete magice : o simpla atingere si dorinta devine realitate.
Pentru Slabutul nu a fost sa fie asa . Operatia i-a mai dat doua saptamani de sperante .
Nu a fost nestiinta sau nepricepere, dimpotriva . A fost doar prea tarziu .
Nu a fost insa in zadar . Cele doua saptamani in care privirea lui si-a recapatat stralucirea vibranta a vietii au rasplatit din plin efortul celor care au crezut ca pentru el se va putea produce un " miracol ".

Somnul

2009-06-02T13:15:00.005+03:00

Somnul copiilor, cel care -i aseaza oriunde gasesc un coltisor mai cald si le alunga teama sau oboseala.
Somnul sanatos al chefliilor de la terasa doborati de soarele dogoritor de vara .
Somnul spectacol al celor pe care norocu-i mangaie intr-un asternut de puf .
Somnul inca greu din zori al "tarabagiului" din piata de legume pe care in curand il vor trezi clientii zgomotosi.
Somnul usor grotesc al batranilor pentru care contururile lumii se incetoseaza incet.
Somnul rece , impietrit, al sfarsitului , cel ce ingheata laolalta suferinta , placere , zbucium , frumusete .

Scrisori de la cititori . Pepe si " surorile " lui

2009-06-01T11:57:00.012+03:00

Astazi nimic despre arici . Sa-i lasam sa creasca si sa ne ocupam de " oile " noastre . Deschid inca una din scrisorile primite , din care aflam povestea frumoasa a lui Pepe si a " surorilor sale " .
Pe numele lor Bubu , Don Titone , Dorel , Pisica si Gogoasa felinele au sosit pe rand , in timp , intr-o casa ca oricare altele ( nu cea din poze , ci un apartament de bloc ) .
Si daca dupa cinci pisici v-ati fi asteptat la o a sasea eu cred ca intamplarea , sau destinul , spuneti-i cum vreti , stie sa aranjeze cel mai bine lucrurile asa ca Pepe, catelul , a ajuns un adevarat Print Negru intr-un regat pisicesc .
Ah , de ce zambiti , vi se pare comic ca pe o pisica sa o cheme Pisica ? Poate nu v-am povestit de o alta pe care o cheama Pisica Pisica . Sau de caini precum Caine sau Caine Mic . Sau de o catelusa numita Eroarea ( hi , hi ).
Va intrebati poate daca nu este prea greu sa ai in casa atat de multe animale . Indiferent ca e vorba de o camera , de doua sau de o casa mai incapatoare , chiar si de o casa cu o curte mare , viata alaturi de animale nu este simpla. Hrana , curatenia si mai ales sanatatea lor implica cheltuieli , timp consumat si multe griji. Paradoxal pe cei ce traiesc in astfel de " familii " atat de numeroase nu-i auzi regretand decat ca nu au mai mult spatiu sau mai mult timp pe care sa-l poate dedica animalelor .
Inseamna ca exista anumite " beneficii " in acest mod de viata si uitandu-ma la fotografia 2 cred ca stiu si despre ce este vorba . Fiecare clipa petrecuta alaturi de ei este ca o intoarcere in copilarie , la mirarea si incantarea cu care mangaiem prima data o astfel de fiinta minunata .
Cei ce imbatranesc adunand mai multa stiinta despre lumea care-i inconjoara fara sa piarda insa capacitatea de a se minuna de frumusetea ei profunda sunt cei care se apropie cel mai mult de intelegerea vietii .

8 + 4 = 12

2009-05-29T08:41:00.008+03:00

Poate ca nu stiati dar aricii se inmultesc incredibil de repede . Din 8 au devenit 12 in doar cateva zile .
Glumesc. De fapt cei patru pui noi provin din alt cuib si au ajuns in grija unor iubitori de animale dupa ce mama le-a fost omorata intr-un accident .
Aseara cele doua grupuri de pui s-au reunit pentru un adevarat festin aricesc cu lapte de capra .
S-au facut si masuratori , au fost cantariti , marcati pentru a putea fi identificati si astfel sa le fie monitorizata cresterea.
Din lipsa de imaginatie i-am botezat deocamdata cu litere din alfabetul grecesc pe cei opt si cu litere din alfabetul latin pe cei patru .
Cred ca putini sunt cei ce au avut vreodata ocazia sa vada si sa atinga aceste mici fapturi fascinante . Iata ca dintr-o data suntem aproape invadati de ele .
Uimitor cat de repede se inmultesc acesti arici .

Noi crestem odata cu tara

2009-05-26T12:04:00.007+03:00

Teposii mananca si dorm , dorm si mananca . Lapte de capra .
Iar ursuletul de plus le tine loc de mamica.
Le multumim tuturor celor care ne-au trimis informatii utile cu privire la cresterea lor .
In engleza ariciul se numeste hedgehog , ceea ce ar insemna porc de gard viu .
Iar puii de arici se numesc hoglets , adica purcelusi .
Cei 8 purcelusi .

Gurita

2009-05-26T10:58:00.002+03:00

- De ce scoti limba la mine , ma ?
- Nu ssscot imba , nene . Am gulisa lupta .
- Ce ai, ma ?
- Am gulisssa lupta !
- Ma , tu faci misto de mine ? Vad ca ai piciorul rupt .
- Ssi gulissa ssi pisssioru .
- Pai daca nu te uiti pe unde umbli ! Acum ai rabdare , ca vine doctorul si te repara .

112 Animale . O zi de pomina .Piesa in patru acte

2009-05-25T10:15:00.009+03:00

Actul I . Ziua in care vin serpii ( foto 1 )

Doi serpi de casa in tinda unei case la tara , nelocuita o buna bucata de vreme . Probabil sezonul de imperechere . Se zice ca uciderea lor ar aduce ghinion , asa ca proprietarul a preferat o solutie mai civilizata : capturarea lor si apoi eliberarea in padure , mai departe de zona locuita .
Nu mai avusesem vreodata ocazia sa ating un sarpe , dar pot sa va spun ca nu a fost deloc neplacut. Iar capturarea a fost destul de simpla .
Nu strica sa fim mai bine informati , asa ca aruncati o privire si aici : http://www.animale.ro/reptile/sarpele-de-casa--natrix-natrix

Actul II . Inghetata de capsuni sau paharul cu Furadan. ( foto 2 )

E uimitor cat de usor se poate avea acces la substante extrem de toxice .
Furadanul , un insecticid pe baza de carbofuran , are actiune devastatoare asupra unui animal ( se include aici si omul ) daca este ingerat , chiar in cantitati foarte mici . In lipsa unei interventii medicale de urgenta moartea survine chiar si in cateva minute .
In fotografie puteti vedea cat de bine se aseamana continutul paharului cu otrava cu o apetisanta inghetata de capsuni .
In ziua cand un copil va face aceasta confuzie vom asista la un circ media de toata frumusetea.
Pana atunci uciderea prin otravire a atator animale, desi incriminata de catre lege ca infractiune, continua sa-i lase indiferenti pe cei ce ar trebui sa ancheteze felul in care se procura si utilizeaza astfel de substante letale .

Actul III. Opt ( 8 ) orfani teposi ( foto 3 )

Sub o tufa de maracini crescuta pe un gard darapanat in curtea unei case de la tara a fost gasit in timpul unor lucrari de reparatii un cuib de arici . Din pacate mama , din cauze necunoscute , era deja moarta cand am ajuns acolo .
Nici pui de arici nu mai vazusem , doar adulti.
Iar cei opt sunt abia fatati . Vom reusi oare sa-i crestem ?
Povestea lor va continua in serial .

Actul IV. Ramai cu bine , prieten drag ! ( foto 4 )

Pe inserat , la periferia orasului , acolo unde lanul de grau vine langa gardul casei.
In camp , legat de un stalp de inalta tensiune , un caine parasit.
Ce dovada de recunostinta mai graitoare vreti , pentru fidelitatea "celui mai bun prieten al omului " .
Prietene cu patru picioare , se vede ca esti furios si ca , pe limba ta , ne adresezi cateva expresii pe care nu le pot reproduce in scris , dar lasa-ne totusi sa te eliberam din lant .
Abandonarea unui animal este considerata de legea in vigoare drept infractiune si se sanctioneaza cu amenda penala sau chiar inchisoare .
Ati aflat de vreun caz in care aceasta lege s-a si aplicat ?
Cata vreme ea ramane doar o colectie de cuvinte tiparite in Monitorul Oficial vom continua sa contabilizam zi de zi cazuri de felul celui de mai sus .
Iar vechea problema a cainilor fara stapan se va rezolva probabil doar odata cu sfarsitul titanicei batalii impotriva coruptiei . Adica ....

Click pe foto pentru detalii , mai ales cu aricii .

De apartament

2009-05-21T08:44:00.003+03:00

Mici si gustosi ! Fara bere , fara miros de gratar.
De apartament , nu conteaza etajul , nu conteaza zona ( centru , periferie ), conteaza doar sa vreti sa le alocati un mic spatiu , in primul rand in inima voastra .
Insotiti de certificat de garantie ( deparazitare , vaccinare etc. )
Gratuit, din stoc .

Prezenta oferta este ( se putea altfel ? ) supusa unor termeni si conditii .

Un catel la inaltime . Si mai multi oameni furiosi

2009-05-19T11:30:00.012+03:00

Dupa-amiaza torida de duminica. Linistea , atat de pretioasa liniste a locatarilor unui cartier a fost grav tulburata de un patruped infractor .
Dupa o noapte si o jumatate de zi de urlete sosesc ajutoare .
Profesioniste si improvizate. Profesionistii vin se uita , se mira si ar cam pleca injurand. Benevolii sunt insa fanatici . In plus au sculele necesare . Si nu vor pleca fara " trofeu " .
Trei ore de munca intr-o atmosfera infernala , intr-un aer incins , plin de praf .
Cainele era blocat in astereala unei cladiri cu sase etaje ( 6, am scris bine, sunt inca lucid ) in constructie .
A, nu stiti ce este astereala ! Nu stiam nici eu , o cunosteam sub denumirea de polata .
Va dau aceasta explicatie din dictionar : Astereala (astari , invechit, = a captusi cu scanduri ) captuseala de scanduri asezata pe un schelet de lemn , invelitoarea unui acoperis .
Acum v-ati prins, astereala este acea caseta de scanduri care se monteaza chiar sub streasina acoperisului unei cladiri .
Dar cum ai ajuns , fiara , la etajul 6 ? Si mai ales cum ai reusit sa te strecori acolo , ca nu era loc nici sa bagi mana ?
A fost nevoie de drujba , de ranga , de putina minte si de mult efort ca sa impingem incet ,incet acest animal disperat catre nisa taiata in cosoroaba de pe marginea plafonului.
Caprior cu caprior a fost impins catre iesire blocandu-se retragerea catre coltul acoperisului.
A fost greu, dar a meritat .
Inchideti ochii si priviti in minte catre o constructie ramasa neterminata , catre un canal deschis , catre un sant adanc . Oricare dintre voi cunoaste un astfel de loc in imediata vecinatate .
Chiar acum , in timp ce cititi aceste randuri acolo este , foarte probabil , ramas prizonier un animal speriat , sau ranit sau niste pui infometati care-si striga mama .
Melodrama nu e genul meu , suturile in gura incasate mi-au slefuit cinismul .
Mergeti acolo si verificati. Nu veti salva lumea , nu va veti salva nici macar sufletul .
Cu toate astea merita !

Reciclare , recuperare , refolosire

2009-05-15T08:33:00.004+03:00

Reciclati PET-urile . Veti proteja mediul inconjurator , veti conserva resursele de hidrocarburi si ne veti scuti de obligatia de a recupera catei prostanaci de prin tot felul de hrube .
Dupa inlaturarea bidonului cainele este refolosit in scopul initial, adica ham - ham .

Atentie , capuse !

2009-05-13T09:10:00.003+03:00

Poate nu cel mai atractiv subiect, dar cu siguranta unul inevitabil ! Nu exista proprietar de caine care sa nu fi avut de-a face cu aceste suparatoare arahnide hemofage pe care legenda le crediteaza cu puteri malefice , cu boli misterioase pe care le transmit chiar si omului .
Vorba lui Caragiale : "Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia gata; ei! şi după aia, din fandacsie cade în ipohondrie"
Si sa te tii, nenicule, ipohondrie printre bunicute si mamici isterizate de perspectiva imbolnavirii odorului ! Huo , mars , aoleu ce ne facem , ca ne umple de boale ( autentica ) !
Nu degeaba a scris mos Creanga nemuritoarea poveste despre prostia omeneasca !
Eternul drob de sare sta in echilibru instabil deasupra crestetelor copiilor cu mamici si bunici ignorante .
Capusele sunt intr-adevar periculoase , prin muscatura lor se pot transmite boli grave .
Cel mai important este insa sa stim si sa verificam pe viu ca putem sa ne protejam animalele din casa sau din curte impotriva lor fara sa facem un efort prea mare .
Capusele vor continua sa apara in fiecare primavara , ele sunt aici dinainte de noi si nu vor disparea prea curand.
Le putem tine insa la distanta prin aplicarea pe caine a unei banale pipete continand un insecticid special .
Si costa mai putin decat benzina consumata pentru a-l " duce la padure " .

Untisor, un ghem de catelusa

2009-05-11T08:29:00.006+03:00

Vine de pe marginea drumului. La propriu . A fost gasita zacand, lovita de masina , paralizata, in santul de pe marginea unei sosele.
Dupa aproape doua luni si-a recapatat in buna masura capacitatea de deplasare . Si chiar daca mersul ei pare acum sa semene cu topaitul unui iepuras cred ca trebuie mai curand sa ne bucuram de progresul imens pe care l-a facut .
Probabil ca mai mult sau mai bine nu e cu putinta . Piciorul drept din fata nu va mai fi niciodata folosit din cauza afectarii unui nerv .
Untisor isi cauta o casa. Acum stiti ce " dezavantaje " prezinta.
Ce " avantaje " ofera insa ? Consum mic de carburant , necesar de spatiu locativ minim , poluare fonica redusa.
Bonus : o mutrita ciufulita si o privire ....
Amatorii se pot adresa la dog.one.lover@gmail.com

Amintiri despre viitor

2009-05-05T08:37:00.017+03:00

Buna ziua . Astazi este 2 Mai 1989, ziua mondiala a tineretului , o zi aparte in care , pentru o clipa dragi prieteni tineri , vom putea privi in viitor .
Vizitam platforma uzinei Electroputere , mareata citadela a industriei noastre , glorioasa ctitorie a epocii pe care cu mandrie revolutionara o numim " Epoca de Aur "
In pragul sectiei Turnatorie ne intampina oamenii muncii din acest colectiv sudat , bucurosi sa-si prezinte realizarile .
Acesta este locul in care vartejul timpului se deschide pentru cateva secunde si ne ofera privilegiul de a privi cutezatori catre viitorul luminos prefigurat in documentele de partid si de stat.
Traim decenii de impliniri marete, traim decenii de munca si avant .
Priviti dragi tineri in viitor peste arcul de timp a doua astfel de decenii :
Sambata 2 Mai 2009 .
In pragul sectiei Turnatorie ultimii doi oameni ai muncii ramasi de paza printre ruine si hatisuri intampina cu neincredere o delegatie de tineri ( si mai putin tineri ) dornici sa cunoasca realizarile colectivului de caini care isi desfasoara activitatea in incinta sectiei.
Delegatia isi exprima preocuparea fata de fenomenul inmultirii necontrolate a acestora si analizeaza conditiile lor de munca si viata. Se adopta de comun acord un plan de masuri urgente de sterilizare, marcare , vaccinare antirabica si intoarcere in colectiv a tovaraselor canine .

Cum, cum ? Nu se poate !
Ah, fereastra timpului se inchide .
Tovarasi , nu torelam (hi, hi) astfel de manifestari pentru tineretul nostru revolutionar ! Luati-i !

Fiecare va intelege in felul sau ceea ce am scris .
Celor ce se intreaba care a fost situatia animalelor in vremea aceea le voi spune ca epoca de dupa 1947 s-a caracterizat prin masacrarea in scopuri industriale a animalelor .
O particica a cresterii economice socialiste a reprezentat-o si abatorizarea cailor ( sub pretextul inlocuirii lor cu tractoarele ) .
Cainii erau in mod sistematic capturati, inclusiv din curti , gospodarii ( pentru ca obiectivele de plan trebuiau indeplinite ) apoi macelariti ( nu insist cu amanunte ) pentru a obtine materie prima pentru industria pielariei .
O ultima informatie pentru cei din zona : baza hingherilor in acea epoca era, aici in Craiova , la Facai .
Nu chiar in aceeasi locatie .

Click pe foto pentru detalii .

Scrisori de la cititori

2009-04-30T08:17:00.005+03:00

A fost odata ca niciodata o casuta linistita in care traiau in armonie trei pisicute , un buldog si un ciobanesc german. A, da , era sa uit , traiau si niste oameni , foarte de treaba fireste .
Pana ce intr-o zi pacea si linistea le fura tulburate de o mica intrusa . Bietul buldog , bietele psicute . Dar cine era intrusa ?
Profilul ei e deja bine cunoscut : origine sociala modesta ( maidaneza , ce sa mai ... ) , se invartea in medii dubioase ( tomberoane etc ) , ochi mari , expresie inocenta .
Ati intalnit fireste astfel de exemplare . Au un talent aparte de a accede pe scara sociala , de a se infiltra in "lumea buna ".
Ca niste personaje din telenovele ( stiti scenariul : eterna Cenusareasa care ajunge printesa ) ne patrund in case , in inimi si ajung sa fie rasfatatii familiei .
De cate ori se va ivi ocazia am sa scriu despre ei , astfel de povesti ma bucura .
Sa-i facem complice cu ochiul micutei noastre si sa-i spunem ca " s-a aranjat " destul de bine .

Inscriptie pe o fotografie

2009-04-28T14:36:00.005+03:00

" Cand vei intalni pe marginea drumului tau un pui ratacit gandeste-te ca acela sunt eu" Insecta.

- Nu-mi place ce ai scris. Nu ma cheama Insecta , ma cheama Linda !
- He , he , prea tarziu , te-am demascat .

Despre rase si obiceiuri locale. Azi, ciobanescul caucazian

2009-04-24T08:16:00.006+03:00

Cainele ciobanesc caucazian (Kawkazian Ovcharka in limba rusa sau Volkodav cum mai este cunoscut , ceea ce ar vrea sa spuna ca din motive bine intemeiate lupii il cam evita) este inca un trofeu mult ravnit in zilele noastre .
Ca si un automobil de teren el sugereaza forta, autoritate si de ce nu bunastarea stapanului .
Ce face insa stapanul atunci cand una din aceste " comori " se defecteaza ?
Desigur duce jeep-ul la service si supravegheaza cu atentie " ingrijirile " care i se dau " copilului " mult iubit .
Dar daca se defecteaza caucazianul ?
Il duce si pe el , dar nu-l mai aduce inapoi.
Si asta pentru ca nu-l duce la service-ul de caini ci incotro vede cu ochii . Manca mult , nu-i asa ? Plus vaccinuri, deparazitari ...o groaza de bani . Cam cat un " plin " la benzinarie pentru jeep.

Gheorghita al nostru din poze are probabil o poveste foarte asemanatoare . L-am botezat asa pentru ca a fost gasit in ajun de Sfantul Gheorghe . Problema lui se numeste demodecie si se trateaza . Cu putina rabdare Gheorghita , care este inca un catelandru , o sa redevina o frumusete .
Sa vedem daca va fi la fel de norocos ca si Beethoven , Saint-Bernardul gasit a carui poveste ati putut-o citi aici in urma cu cateva luni .

Dictionar medical . Prolaps

2009-04-23T09:46:00.007+03:00

Prolapse literally means "To fall out of place." In medicine, prolapse is a condition where organs, such as the uterus, fall down or slip out of place. It is used for organs protruding through the vagina, rectum, or for the misalignment of the valves of the heart. A spinal disc herniation is also sometimes called disc prolapse. Relating to the uterus, prolapse condition makes the organ extend inferiorly into the vagina causing weakened muscles. ( sursa : Wikipedia )

Imaginile spun mai mult decat o mie de cuvinte . Prolapsul in oricare din formele sale ( rectal , uterin , de valva cardiaca ) este o problema medicala grava, care necesita interventii chirurgicale si care afecteaza profund viata pacientului , fie om , fie animal.
Nu din dorinta de a soca am alaturat imaginilor culese din intalnirile legate de problemele cainilor si pe cea cu prolapsul uterin la bovine .
Nu stiu cum s-au desfasurat lucrurile in acel caz dar stiu ca pentru cainii prezentati interventia medicului a dus la un deznodamant pozitiv.
De aceea nu trebuie sa ne lasam coplesiti de astfel de imagini .
Exista intotdeauna alternative mai bune decat " ne gandeam sa o ducem in padure " .
Dragi copii , mai mici sau mai mari , e timpul sa aflati ca in padure nu vine nici o zana buna care sa preia animalele abandonate .
Incercati mai bine varianta cu doctorul , el macar exista si de multe ori poate ajuta .

La curte

2009-04-21T14:26:00.003+03:00

Viata la curte ! Fara animale parca nu are nici un haz , nu-i asa ? Oricate "gratare" am devora , oricate floricele am cultiva , oricate oratanii am creste , fara catel si pisica parca nu e nimic la locul lui.
Iar cu ei sigur nu va ramane nimic la locul lui .

Varf de sezon

2009-04-21T08:23:00.003+03:00

Primavara Neagra nu vrea sa lase nici o saptamana fara sa-si rotunjeasca bilantul : inca o mica victima asteapta cu teama . In cateva ore va intra la reparatii. Fractura de bazin , fractura de femur . Pana ce vei fi iarasi pe picioarele tale s-ar putea sa cresti atat de mare incat cititorii nu te vor mai recunoaste . O sa le trimitem din cand in cand cate o poza .

Drumul catre nicaieri

2009-04-15T09:11:00.002+03:00

Un drum deja binestiut pe care au mers, in patru , in trei, sau in doua picioare , atatia altii .
Incepe de oriunde , ajunge la raspantia accidentului , uneori face un ocol printr-o sala de operatii dar apoi isi reia cursul implacabil catre nicaieri .
E randul tau . Nu-ti spun drum bun pentru ca pe acest drum binele si raul dureaza doar atat cat te mai avem inca in priviri. Apoi totul se stinge in nicaieri .

Pitbull

2009-04-13T10:29:00.003+03:00

Nu va speriati , e cea mai prietenoasa pitbulita posibila . Foarte afectuoasa , exagerat de activa , in cautare de curte in care sa se poata desfasura libera .
Daca intruneste preferintele tale o poti contacta la adresa de mail de mai sus.
Nu uita insa ca si tu trebuie sa intrunesti condiile impuse de ea : sa nu ai nici o tangenta cu luptele de caini si sa-i dedici macar o mica parte din timpul tau zilnic .
Potentiala incompatibilitate cu alti patrupezi nervosi atunci cand vine ora mesei .

Si noi , si noi

2009-04-09T08:24:00.005+03:00

Ah, da , intrebasem daca se mai inscrie cineva , dar era o gluma . Nu credeam ca o sa va grabiti chiar asa de tare sa completati lista accidentatilor .
- Ia sa vedem , domnul brac german , cu ce problema ?
- Nu ma pot misca !
- Accident pe fondul vitezei excesive ?
- Nu aveam mai mult de 5 kilometri la ora .
- In sfarsit , poftiti . Iar cu tine ce este , cotofano ? Parca ne-am mai intalnit candva, dupa marcajul din ureche .
- Humerus , zob .
- Doar atat ? Haide sa-i cunosti pe ceilalti , sa vezi probleme adevarate . Si mai potoliti-va , ca s-a epuizat plafonul la compensate pe tot anul.

Fault

2009-04-07T10:37:00.003+03:00

Faulturi dure , accidentari grave , absenta din teren indelungata . Asa se joaca in campionatul strazii . Se intra la rupere si nu se dau cartonase .
Au mai ramas cateva locuri libere . Se mai inscrie cineva ?

Click pe foto .

Despre rase si obiceiuri locale. Azi , bulldogul englez

2009-04-06T09:20:00.008+03:00

In introducere prezentarea rasei , conform American Kennel Club : http://akc.org/breeds/bulldog
Asadar bulldogul englez este foarte prietenos , un companion ideal , deosebit de atasat de copii .
Copiii de pe la noi insa , hraniti cu telemea de miorita , nu prea sunt la fel de atasati de cainii lor de rasa.
Iar cand acestia imbatranesc , cand vederea le slabeste , cand , poate , nu mai sunt la fel de productivi , cand afacerea cu pui incepe sa scartaie , le arata frumusetile patriei .
Adica padurile , campurile , gropile de gunoi , parcarile si alte locuri in care-i abandoneaza.
Ne cerem scuze Milord, sau mai bine zis Milady, stim ca in tara dumneavostra de origine primul adapost pentru animale abandonate a luat fiinta acum mai bine de 150 de ani , dar vedeti , cam aceasta e distanta in timp care ne separa.
Peste un veac si jumatate urmasii dumneavostra vor avea parte de un tratament mai demn.
Pana atunci insa luati un loc alaturi de acest micut orfan. Maidanez ordinar, dar cu bun simt. Nu o sa va deranjeze .
Sa vedem daca se mai gaseste vreun ''aristocrat'' care sa va ofere , Milady , o ultima plimbare la brat.

Die Hard II . O poveste fericita

2009-04-06T08:41:00.003+03:00

Va invit sa recititi din arhiva articolul postat in data de 17 decembrie .
Frumoasa din imagini nu s-a dat batuta , a luptat si a invins . Cu ajutor a trecut peste traumele suferite intr-un accident de masina .
Acum este un minunat animal de companie .
A existat insa un om minunat care a vrut sa-i dea aceasta sansa ghemotocului de blana care zacea, paralizat, in rezerva unui cabinet veterinar .
Si nu a regretat nici o clipa efortul , credeti-ma .

Calatorie pe Insula Uitarii

2009-03-30T08:58:00.019+03:00

Am fost intr-un adapost pentru caini , intr-un alt oras . Cu treaba , nu ca sa ma aflu in treaba .
Un adapost pentru caini este , aici in Romania, ca o insula . O insula dintr-un Arhipelag al Uitarii .
Cand un caine ajunge de pe strada intr-un adapost ne gandim ca este in siguranta .
Doar de aceea se numeste adapost , nu-i asa ?
Stiindu-l in siguranta sau placandu-ne sa-l credem astfel il lasam sa alunece incet in penumbra gandurilor noastre .

Viata intr-un adapost , viata pe Insula Uitarii , este aidoma celei a naufragiatului .
In primele zile pe insula se bucura ca a scapat cu viata din furtuna , exploreaza teritoriul si isi organizeaza traiul . Apoi incepe sa faca planuri de intoarcere acasa.
Vede in departare , la orizont , vapoarele trecand spre destinatiile lor dar niciunul din ele nu-i observa semnalele de ajutor .

O cunostinta , aflata pentru mai multa vreme la Londra , a vizitat un adapost pentru cainii fara stapan dorind sa participe ca voluntar . I s-a raspuns ca era nevoie de programare , iar primul loc vacant ar fi fost cam peste sase saptamani . Nu duceau lipsa de ajutor benevol , ba chiar erau depasiti de solicitari . O alta lume intr-adevar .
In lumea noastra nici un "vapor " nu face escala pe insulele acestui arhipelag .

Nu ma intreba frumoaso cand va veni cineva sa te mangaie , sa se joace cu tine sau poate sa te "salveze" !
Voi fi nevoit sa-ti raspund si nu pot sa te mint .

O amintire

2009-03-23T08:50:00.007+02:00

A trecut un an de cand , intr-unul din primele materiale postate pe blog , am incercat destul de chinuit sa schitez povestea unui caine frumos care suferise un accident de masina .
Al nimanui , gasit pe strada cu o fractura grava de femur rezolvata chirurgical , ne devenise foarte drag in saptamanile cat a stat internat la cabinet pana la scoaterea brosei care-i fixa osul .
Tanar , frumos , foarte prietenos . Si in aparenta , in clipa cand a plecat , sanatos .
Parea refacut complet dupa accident . Il botezasem in acel articol Puff Baby , pentru ca era inca un catelandru si avea niste urechi mari , pufoase.
A plecat spre un " camin " , speram atunci, temporar .
De fapt un mic refugiu unde unul dintre noi incearca sa ofere protectie , hrana , ingrijire unor astfel de animale pentru ca mai apoi sa le caute si o casa adevarata.
Daca ati citit articolul de vineri , cel despre ruptura de diafragma , sunteti lamuriti in privinta gravitatii acestei conditii medicale .
Ceea ce nu a stiut nimeni , in lipsa oricaror semne la acel moment , a fost ca si Puff suferise , in urma accidentului , o astfel de deplasare a organelor din cavitatea abdominala catre cavitatea toracica . Odata iesit de sub observatia directa a medicilor problema lui a a evoluat lent , Puff manca , se misca aparent normal , pentru un caine care avusese un picior zdrobit .
Iar usoara lui apatie parea mai degraba sa vina din monotonia vietii pe care o ducea , obligat de conditiile posibile sa-si limiteze miscarile pana la lungimea unui lant .
Un lant , oricat de lung , ramane un lant .
Cand starea lui a devenit suspecta prin pierderea interesului pentru hrana, Puff a ajuns din nou pe masa de consultatii .
A fost insa prea tarziu : deplasarea organelor din pozitia anatomica fireasca dusese la multiple aderente , din pacate ireversibile . Cutitul poate rezolva multe , dar nu poate face minuni.
Ne-am despartit de el cu sentimentul unei infrangeri foarte grele.
Singurul lucru pe care-l putem invata din povestea lui este ca ignoranta face victime. Atunci cand i-am facut ultima fotografie era deja in stare grava , i se putea citi in ochi suferinta.
Dar eram ca de obicei pe fuga . Cred ca era insa oricum prea tarziu.
Daca aveti un animal si aveti vreo urma de indoiala asupra starii lui de sanatate adresati-va medicului . Mai bine o alarma falsa decat un regret tardiv.

O floare (rara) si cativa gradinari (priceputi)

2009-03-20T10:21:00.007+02:00

O introducere in subiect extrasa dintr-un articol din Ziarul de Iasi :
" Ieri dimineata, tinarul a ajuns pe masa de operatie, chirurgii din Roman confruntindu-se, astfel, cu un caz medical foarte rar, si anume cu o ruptura de diafragma. "In urma cu citeva nopti, tinarul a ajuns in spital dupa un accident rutier, fiind diagnosticat cu traumatism toraco-abdominal si fractura de aripa iliaca dreapta. L-am examinat atunci, i-am facut si o radiografie, iar starea organelor sale interne parea a fi normala. Luni, la prinz, tinarul a avut o criza de dispnee. Din cauza crizei, a inceput sa tuseasca, moment in care diafragma - muschiul abdominal al respiratiei - s-a rupt. Din cauza presiunii create intre abdomen si torace, organele sale interne au migrat catre torace. Avea in torace ficatul si intestinele, atunci cind l-am operat. Radiografia pe care am efectuat-o a aratat ca diafragma se rupsese, realizind, astfel, o bresa de 20 de centimetri prin care intestinele, ficatul si un plamin au migrat in torace. Probabil ca diafragma sa fusese fisurata dupa accident, dar fisura era inca prea mica pentru a putea fi observata", a declarat medicul chirurg D A.
Dupa o interventie chirurgicala ce a durat o ora si zece minute, pacientul a fost readus la viata, iar fisura din diafragma a fost acoperita. De remarcat faptul ca diafragma este unul dintre cei mai puternici si mai duri muschi ai trupului uman. "Ruptura de diafragma este o leziune foarte rara. Putini medici chirurgi au avut de facut astfel de interventii chirurgicale, avind in vedere ca, pentru fisurarea diafragmei, este nevoie de o forta foarte mare."

Asadar cazuri rare . In mai putin de doi ani de activitate a clinicii Family Vet in Craiova am vazut deja patru cazuri de ruptura de diafragma , trei la caini si unul la pisica , printre care si cel al catelusei din imagini .
Sa fie oare chirurgii acestei clinici niste norocosi care tot dau peste astfel de cazuri ?
Si Fetita noastra avea organele interne in cavitatea toracica , iar compresia rezultata era atat de puternica incat inima i se observa batand pe partea dreapta .
Ce usor ne obisnuim cu lucruri care altminteri ar fi considerate iesite din comun .
" - Ce avem aici ? O ruptura de diafragma ? Bun . Si acolo ?
- O gestanta cu trei picioare rupte . Si mai sunt doi otraviti in curte . "
E un fragment de dialog imaginar , dar care nu ar suprinde pe nimeni in clinica Family Vet .

O mica multumire in final pentru cele ce i-au purtat de grija Fetitei , efortul lor si priceperea medicilor s-au imbinat pentru un rezultat fericit .

Despre rase si obiceiuri locale

2009-03-17T11:49:00.002+02:00

http://www.akc.org/breeds/poodle/ - cititi cu atentie
Asa este prezentata rasa caniche ( sau pudel ) de catre American Kennel Club . Interesant.
Se pare totusi ca la periferia Craiovei un grup de crescatori entuziasti s-au hotarat sa redea rasei staututul de vanator indraznet si inteligent .
Metoda aleasa : antrenament intensiv , in conditii de izolare , pe campul plin de scaieti, pentru dezvoltarea abilitatilor native.
S-a renuntat la obiceiul german al tunderii cainilor , la noi traditia mentioneaza doar tunderea oilor .
Crescatorii romani asteapta cu interes opiniile colegilor americani , germani etc.
Iata si cateva imagini sugestive cu un superb exemplar , produs al scolii romanesti de chinologie .

Heartbreak Hotel

2009-03-13T08:08:00.002+02:00

E plina iarasi curtea de accidentati . A sosit fiecare cu ce-a avut : un picior , doua sau chiar trei picioare rupte sau luxate . Deh , fiecare dupa puterile sale .
Radiografii , operatii , tratamente. Timpul trece greu la spital cand esti imobilizat . Si nici mancarea nu e prea grozava .
Hai, gata , nu va mai plangeti ! Pentru voi drumul e inca lung . Altii au ajuns direct in sacii negri.

Ce ar mai fi de spus

2009-03-12T11:11:00.005+02:00

Ati vazut multe , ati aflat multe .
Au rams insa nespuse povestile ascunse in folderul secret , cel numit " Prea tarziu " .
E locul pe care nu-l vizitez nici eu prea des , dar in care trebuie sa depun mereu amintirile digitale ( simple colectii de pixeli , nu-i asa ? ) ale celor pentru care a fost intr-adevar prea tarziu .

Star Wars - dezlegarea misterului

2009-03-10T12:20:00.005+02:00

Dupa decenii de cautari echipa noastra de savanti aduce in sfarsit dovada mult cautata . Zecile de milioane de fani Star Wars din lumea intreaga vor afla prin intermediul acestui blog de larga respiratie si circulatie care era enigma maestrului Yoda .
Ei bine, maestrul Yoda suferea de raie sarcoptica ! Da , da , iata dovada .
Am reusit sa capturam viu un cavaler Jedi si testele au confirmat .
Forta sa fie cu voi !

Click pe foto pentru detalii .

Pe balta cararilor care se bifurca

2009-03-05T09:52:00.017+02:00

Balta Craiovitei . Orasul s-a nascut in apropierea ei apoi, lacom, a inghitit-o intreaga , impresurand-o cu tentaculele sale diforme de blocuri turn, ulite inguste si desfundate , depozite , benzinarii , hipermarketuri si cocioabe de pamant .
Balta a ramas , ca un corp strain in pantecul orasului , o ramasita a naturii salbatice, nesupusa ambitiilor de cucerire ale maimutei prea intreprinzatoare .

Secretele baltii le aflu de la cineva care duce o lupta deocamdata solitara de salvare a animalelor din zona , cineva care mai intai i-a cunoscut potecile in cautare de timp pretios , indreptandu-se spre obligatiile zilnice .
Apoi i-a descoperit fata nevazuta , gropile ascunse in maluri in care se infiripa viata puilor nedoriti , cotloanele din stufaris in care se consuma ultimul act al dramei unor vieti strivite in malaxorul orasului .

In jurul baltii se impletesc acum povestile a doi metisi de ciobanesc mioritic ( da, am mai scris despre soarta jalnica a acestei rase cu care ne incapatanam sa impodobim zdrentuita mandrie nationala ) .
Sus este Vasile, abandonat pentru ca un accident i-a fracturat un picior , vindecat apoi de la sine cu un usor handicap si luat acum sub protectia " stapanei " baltii , in cautarea unei " stine" unde sa-si exercite aptitudinile reale de paznic .
Jos, in imginea video, este un alt mioritic , sa-i spunem Nestiut , victima dorintei de a detine un simbol al prestigiului , fara a achita insa costul minimei sale intretineri . Nestiut a fost uitat in mizerie , s-a imbolnavit de jigodie si a fost abandonat in stuf la aparitia semnelor nervoase ale bolii . Pentru el eforturile de a-i mai insufla putere au fost in zadar.
Povestea unuia s-a sfarsit , dar daca exista vreo invatatura pe care sa o desprindem din ea atunci cred ca soarta i-ar putea rezerva macar lui Vasile un viitor bun .

Drumul vietii e o insiruire de raspantii la care ti se cere sa alegi .
O cale te duce pe culoarele curate din hipermarket, mangaiat de lumina reclamelor , usor sedat de muzica promotiilor imbietoare anuntate la difuzor , apoi in capsula protectoare a masinii si in sfarsit acasa in livingul cald , in fata ecranului cu iluzii colorate .
Pe cealalta se deschide un hatis inselator , o " balta" care te atrage sa-i cunosti misterul ascuns in ceata care fumega deasupra ei in diminetile reci , care-ti trezeste simturile cu izul tare al cadavrelor in descompunere, care-ti raneste privirea cu zbuciumul vietilor ratacite in smarcurile ei .
Alegerea iti sta in fata si nu este loc de amagire : " Balta " cere un pret de truda si suferinta pentru indrazneala de a patrunde.
Merita sa raspunzi doar la intrebarea daca, ajuns la capatul drumului , privind in urma , vei regreta sau nu clipa in care ti- ai ales cararea.

Efectul fluturelui

2009-03-04T08:17:00.006+02:00

The butterfly effect is a phrase that encapsulates the more technical notion of sensitive dependence on initial conditions in chaos theory. Small variations of the initial condition of a dynamical system may produce large variations in the long term behavior of the system. (Wikipedia )

Ce legatura are aceasta descriere savanta cu o biata catelusa cu o taietura adanca pe gat ?
Ascultati povestea : a fost odata o catelusa ca multe altele .
Tot in vremea aceea a mai fost cineva , istoria nu a retinut exact cine , care avea un mic elastic , unul obisnuit cu care se potcoveau borcanele .
Acestea erau conditiile initiale . A urmat acea mica variatie in sistem : in loc sa lege gura unui borcan cu elasticul acel cineva l-a pus la gatul catelusei .
In timp micul elastic a produs o rana foarte mare .
Catelusa crestea si rana se adancea tot mai tare , iar suferinta pricinuita era si ea tot mai mare.
In consecinta catelusa devenea tot mai speriata si mai agresiva .
Si a venit si ziua cand a fost aruncata in strada . Doar ca pe strada in ziua aceea treceau , intr-o masina urat mirositoare , doi oameni care credeau ca un mic efort ar putea restabili armonia de la inceput.
Au facut ce era de facut dar , pentru ca nu suntem intr-un basm ci in realitate , lucrurile nu s-au indreptat de fel .
Catelusa nu si-a mai putut depasi spaima , la intorcerea acasa s-a dus o adevarata batalie cu ea pentru a o cobori din masina , iar apoi pentru a o scoate de sub masina .
Ranile fizice se pot vindeca repede , cele psihice au nevoie de mult timp pentru a se inchide.
Un gest marunt , facut probabil in joaca , a compromis viata animal in mediul oamenilor.
Acesta este efectul fluturelui : adevarate drame ( ganditi-va ca daca noi , cainari cu vechime, am avut probleme mari la manevrarea ei, vreun binevoitor neavizat s-ar fi putut alege cu rani serioase ) se nasc din greseli marunte.
Si pentru ca acestea s-au savarsit pe 1 de Martie o vom boteza Martisor .
Click pe foto pentru detalii . ( optional )

Hello , Dolly !

2009-02-27T08:26:00.003+02:00

Home , sweet home !
Mmmm, ce bine este acasa , in patutul cald si moale ! Asta desigur daca ai un patut cald si bineinteles , o casa .
Nici eu nu am dus-o intotdeauna asa , dar cineva , a carui identitate trebuie sa o protejez sub numele de cod Smartdriver , m-a dirijat cu mana sa priceputa si cu gandul sau bun catre acest coltisor minunat .
Un colt de lume mai frumos , o mica parte dintr-o lume mai buna .

Nu conteaza cat de lung ai pặrul

2009-02-23T14:50:00.005+02:00

Nu conteaza cat de lung ai pặrul
Important e sa ai pặrul lung .

Caut stapan ( cu pặrul lung sau scurt , nu am prejudecati ) , domn, doamna, domnisoara se accepta, la curte sau apartament .
Rog seriozitate.

Un petec de cer

2009-02-18T08:45:00.004+02:00

Ce iti doresti cand viata te poarta pe un drum bun ? Fie om sau caine , un " ciolan " mai gustos este suma dorintelor...
Ce iti doresti cand viata te aduce legat cu sarma intr-un sac ? Un petec de cer e tot ce mai poti dori ...

Unul a scapat si lupta mai departe pentru acel petec de cer. Pentru celalalt e doar intuneric si liniste .

Mai avem nevoie si de iarba

2009-02-17T15:08:00.004+02:00

Sunt un cal smecher de oras , plin de fitze . Am si o coafura trendy , anul asta la cai se poarta scaietii , atat in coama cat si in coada .
Mananc numai in localuri selecte si numai lucruri sofisticate : ketchup picant in loc de jaratec , fulgi de polietilena in loc de ovaz , doze de bere in loc de iarba , totul cu arome naturale de pantofi uzati .
Hai pa , ne vedem la brunch pe canal !

Un leac de singuratate

2009-02-09T12:06:00.009+02:00

In seria " Won't you be my Valentine ? " va prezint o catelusa deosebita.
Da , stiu , ati mai auzit refrenul , toti sunt deosebiti dar ea chiar este altfel decat ceilalti pentru ca este o supravietuitoare a teribilei boli virale numita savant maladia lui Carre, iar popular jigodie .
Dupa cum stiti sau veti afla daca va documentati , aceasta boala virala e in general mortala, iar norocosii care trec prin ea raman adesea cu sechele neurologice , mai mult sau mai putin severe .
Fotografiile sunt de acesta data inselatoare , in ele nu veti sesiza tremurul continuu al picioarelor posterioare , care-i creeaza un handicap la deplasare .
Are pe deasupra si un caracter oribil , este o " lipitoare " care, odata infipta , nu isi mai elibereaza victima .
Poate ca ar fi trebuit mai curand sa o prezint sub titlul " Won't you be my next victim ? " .
Glumesc amar dar nu imi fac iluzii , o astfel de catelusa are nevoie de cineva deosebit .
Da , stiu , toti suntem deosebiti dar o persoana care sa primeasca in viata ei un astfel de caine chiar trebuie sa fie altfel decat ceilalti .

Si dupa tot efortul pe care l-am facut ca sa o prezint mai si scoate limba la mine . Ce jigodie !

Won't you be my Valentine ?

2009-02-06T12:26:00.003+02:00

Oferta de Sf. Valentin se extinde cu aceasta femela metis pitbull.
Nu este o gluma , catelusa este superprietenoasa , plina de energie .
Se poate adopta fara emotii .
Pentru o vizionare lasati un mesaj la adresa de mail , sau un comentariu care sa contina date de contact .

Won't you be my Valentine ?

2009-02-05T08:21:00.006+02:00

Pentru ca mai sunt putine zile pana la sarbatoarea Sfantului Valentin am sa postez doar imagini cu bijuterii nepretuite pe care le puteti oferi celor, intr-un fel anume, dragi .
Oferta zilei : statueta reprezentand o femela metis teckel , lucrata cu inegalabila finete , datare aproximativa 3 -4 luni .
Se recomanda expunerea in apartament .

Produsul vine insotit de certificat de garantie ( carnet de sanatate ) .

Asa ca : Won't you be my Valentine / And introduce your heart to mine

http://www.youtube.com/watch?v=HQxNm19IcaY

Misterul din strada H

2009-02-02T08:59:00.003+02:00

Nu in fiecare zi se intalneste un astfel de caz . Imaginile sunt iesite din comun , dar povestea din spatele lor ramane confuza .
O analiza a cadavrului a dus la concluzia ca acest caine a murit probabil in urma unui accident de masina .
Ce motivatie bizara l-a putut impinge apoi pe cineva sa jupoaie atat de meticulos cadavrul si mai ales sa-l depuna pe trotuar in fata unei case de pe strada H, nu va pot spune .
Bizar ramane si faptul ca nimeni nu a incercat sa inlature cadavrul , care a ramas pe loc de marti noaptea pana joi seara cand am aflat de existenta lui .
V-as ruga sa nu postati nici un fel de comentarii legate de acest articol . Tentatia de a specula intr-o astfel de situatie este mare, dar daunatoare .
In cazul in care aveti vreo informatie concreta contactati-ma pe adresa de e-mail afisata pe blog.

Beethoven

2009-01-19T09:08:00.004+02:00

Vi-l mai amintiti desigur pe Beethoven . Iata o ilustrata din noua lui viata .

Sa ne bucuram ca pentru el lucrurile s-au aranjat atat de bine.

Un Saint -Bernard e in elementul lui in peisajul acesta minunat de iarna .

Pentru o clipa totul pare in armonie .

Diana

2009-01-13T13:37:00.003+02:00

Azi, Diana mea a trecut printr-o operatie grea .

Pseudobuletin medical si de stiri

2009-01-12T11:39:00.003+02:00

Pacientul este stabil , dar in stare critica . Hranire artificiala . Prognostic rezervat.

Pentru cei interesati : cazul este si in atentia politiei , sa vedem daca vor face ceva .

As fi placut surprins sa aflu ca un sef de post dintr-o comuna se ocupa cu adevarat de un caz de maltratare a unui animal .

Pe scurt

2009-01-12T11:28:00.004+02:00

Sambata 10 ianuarie, seara . Trei otraviti . Pana de curent . Scurta, din fericire .

Bilant : doi salvati , unul pierdut .

Latul si securea

2009-01-08T08:42:00.006+02:00

Latul si securea sunt unelte care nu trebuie sa lipseasca din gospodaria nici unui taran , pardon fost taran roman , acum fermier UE.

Asta pentru ca ele si-au dovedit in nenumarate randuri utilitatea , sunt relativ ieftine si te tin o viata.

Si ce fel de viata la tara ar fi aceea daca, dupa o zi grea petrecuta pe la carciuma, nu ai trece sa verifici ce caine sau pisica ai mai prins in lat ca sa-i crapi capul cu securea ?

Ar fi desigur o viata nefericita , probabil dedicata familiei sau vreunui alt scop la fel de stupid , o viata din care s-a pierdut tot farmecul micilor bestialitati deprinse inca din copilarie si care au tinut locul plictisitoarelor cunostinte scolare.

Avem o tara frumoasa , un popor harnic si viteaz , un trecut plin de glorie si un viitor luminos .

Uraaaa, Uraaaa !

Balada Calutului Naravas

2009-01-05T10:38:00.005+02:00

Sambata , 27 decembrie 2008. Pe la pranz .

Pe bulevard trecea Calutul Naravas , cu coama plina de scaieti fluturand in vantul rece de iarna .

Bulevardul nu era Rodeo Drive , scena nu se petrecea in Far West , iar "pieile-rosii" care l-au parasit nu se zareau nicaieri .

Ce-i drept il acoperisera cu o combinatie de patura si folie , legata cu cabluri , care alunecase si se infasurase peste picioarele din fata .

Nemultumit , Calutul Naravas plecase in mars de protest . Probabil nu se prea descurca cu indicatoarele , primaria era in sens opus .

Prietenii mei l-au convins cu blandete sa renunte si sa revina la pascut pe un teren din apropiere .

Poate e mai bine asa , nu toti soferii agreeaza marsurile de protest .

Die Hard

2008-12-17T15:06:00.003+02:00

Sunt eu mica si gingasa dar nu ma las calcata in picioare cu una cu doua . Nici macar masina nu a reusit sa-mi vina de hac .
Un pic de umor negru din traista mosului .
O catelusa la superlativ : superfrumoasa , supercuminte .
Acum in refacere dupa interventii chirurgicale la coloana si picior in urma unui accident . Perspective bune de recuperare completa .
In asteptarea cui ? Poate chiar a ta ...

Daca doriti o puteti vedea la cabinetul veterinar din strada Stefan cel Mare nr. 104 . In Craiova, desigur . E mult mai frumoasa in realitate decat in pozele mele stangace .

Poveste de Mos Nicolae

2008-12-15T08:13:00.003+02:00

Si ea a asteptat indelung sa i se dea dreptul sa moara .

A asteptat o saptamana pentru ca nu suntem in nici un fel pregatiti sa raspundem la situatii de urgenta in care sunt implicate animale , mari , mici , nu conteaza .

Nu suntem pregatiti sau nici macar nu ne pasa : exista institutii finantate din bani publici care trebuiau inca din vara sa incheie procesul de microcipare a tuturor cailor .

S-au cheltuit bani, microciparea nu s-a facut, ia stapanul calului de unde nu-i .

Nu a interesat pe nimeni : era sambata , era Mos Nicolae ....

Sa-i intelegem si pe cei de la Directia Sanitar Veterinara si pe cei de la Politie , chiar si pe cei din presa pentru ca nu s-au putut misca .

Asa e la noi , sa-i intelegem ...

Ce s-a intamplat in cele din urma cu ea ?

Nici nu mai are vreun rost sa scriu .

Cu adevarat incarnat

2008-12-08T08:25:00.005+02:00

Latul lunii decembrie e unul mai special . Priviti cu atentie imaginile : sarma iese direct din gat , este aproape complet incarnata , pana si nodul latului fusese deja acoperit de piele .

Cam de cat timp sa fie nevoie ca latul de sarma sa taie destul de adanc si apoi sa fie incet-incet acoperit de pielea in refacere ?

De cateva luni bune in cu siguranta .

Inchideti ochii si incercati sa va imaginati ca aveti in jurul gatului un astfel de lat de sarma , foarte , foarte strans , atat de strans incat a devenit una cu corpul .

Sunteti la cafeaua de dimineata , o sorbiti incet , oarecum fortati , pentru ca nodul de sarma e chiar acolo si de abia va da permite sa inghititi .

Deschideti ochii , suficient . Cred ca ati inteles .

Click pe imagini pentru detalii , daca doriti desigur .

Ce e de facut . Capitolul doi . Sterilizam sau otravim ?

2008-11-30T19:43:00.002+02:00

Capitolul 2 din seria "Ce e de facut" ar fi trebuit sa se intituleze : Campania de sterilizare . Realitatea ma obliga insa sa scriu despre o campanie paralela , dar de sens contrar , cu cea de sterilizare : campania de otravire .
Ce a insemnat pana acum campania de sterilizare si marcare ? Aproape 4000 de operatii in aproximativ doi ani . De la un inceput modest , de la o idee nascuta intr-o clipa de inspiratie , a devenit un program de amploare , primul logic in conceptie si cat de cat modern in executie pe care l-a cunoscut orasul nostru si care de abia acum incepea sa isi arate roadele .

Doi ani in care campania a evoluat precum micul bulgare de zapada care rostogolindu-se capata proportii si forta .

Care a fost si este cu adevarat scopul acestei campanii de sterilizare a cainilor ? Controlul .

Controlul asupra unui fenomen care , prin caracterul sau cronic , scoate periodic la iveala amestecul de incompetenta , cinism si neputinta care otraveste gestiunea problemelor publice din tara noastra .

Problema animalelor fara stapan ( si nu e vorba doar de caini ci si de pisici si chiar de cai ) se naste dintr-o boala veche si adanca care ne macina ca popor . Ea nu e decat o fateta a unui sindrom care se manifesta in realitate peste tot : in economie , sanatate , educatie publica , cultura .

Oameni nepotriviti abordeaza probleme pe care nu le inteleg , pe care nu sunt de fapt capabili sa le rezolve, pentru ca nu sunt capabili in primul rand nici sa le formuleze .

Exista o legatura psihologica profunda intre neputinta de a finaliza macar o autostrada in aceasta tara ( cea care exista e in vesnice reparatii ) si problema animalelor fara stapan .

Ganditi-va si veti constata ca aceste doua aspecte aparent fara legatura sunt de fapt inseparabile . A rezolva oricare din cele doua probleme inseamna de fapt sa ai oamenii in stare de asta . Ambele sunt probleme ale inapoierii, ale intarzierii noastre in istorie , ale prapastiei temporale care ne separa de jumatatea civilizata a acestui continent .

Iar puntea peste aceasta prapastie nu e facuta din palmieri .

Ultimele saptamani au fost doar o lupta disperata , nu mai vorbim de adoptii , de cazuri preluate in grija , doar de bilantul zilnic al otravirilor , cele mai multe rezultate din asa zisa "deratizare", dirijata cu buna-stiinta catre o alta tinta .

Tabloul acestor zile il aveti in montajul de mai sus . Vor urma si altele , cu comentariile care se impun .

Frumusete printre gunoaie

2008-11-21T15:39:00.002+02:00

Sunt frumos, dar ce folos ! Sunt bun si afectuos , dar ce folos ! Sunt tanar si sanatos , dar ce folos !

Credeam ca am toate cartile tari in labuta, dar vad ca m-ati lasat printre gunoaie .

Sa fie de vina criza economica ? Sa stiti ca nu mananc chiar atat de mult ...

Din Alpi in Carpati . Simfonia neterminata a lui Beethoven

2008-11-21T09:29:00.004+02:00

Beethoven e singur . Uriasul bland cauta un tovaras . Sa-i ascultam mesajul :

" Noi , cainii Saint-Bernard avem o viata destul de scurta .

Ca nici o alta rasa noi stim sa facem din fiecare clipa petrecuta alaturi de prietenii nostri o amintire de neuitat pentru ei . "

Beethoven il cauta pe acela dintre voi care va sti sa scrie impreuna cu el un final frumos pentru simfonia vietii sale.

Sssss !

2008-11-11T08:41:00.002+02:00

Liniste , pasiti pe varfuri ! Cei mici dorm .

Ce e de facut . Capitolul 1

2008-11-04T09:15:00.004+02:00

Deschid astazi o serie de articole despre modalitatile concrete prin care cei preocupati de soarta animalelor pot contribui la imbunatatirea conditiei acestora .
Metoda despre care scriu azi este foarte practicata de organizatiile cu experienta din strainatate : ingrijirea la domiciliu.
In imaginile de mai sus vedem cum un mic element problema a fost luat in grija acasa de cineva , e drept cineva deosebit , cineva care are nervii indeajuns de tari ca sa depaseasca neplaceri de tipul celor din imaginea 3 ( mda , mic dar rau ) .
Prin urmare gasim oameni devotati care sa isi asume o astfel de raspundere .
Nu multi , dar dintre cei mai buni .
Mai departe , dupa ce animalul s-a recuperat, organizatiile din strainatate isi pun in functiune sistemul de adoptii . Aici se produce la noi un blocaj .
Interesul pentru adoptarea unui animal abandonat e foarte scazut , mai ales daca acesta nu este de rasa. ( Am sa scriu cat de curand cateva randuri despre obsesia pentru animale de companie de rasa , sunt lucruri importante de spus despre acest subiect . )
Asa ca potentialii voluntari sunt descurajati din start, isi dau seama ca actioneaza izolat , ca nu pot conta pe sprijinul unui sistem organizat .
Dar constructia unui astfel de sistem se bazeaza tocmai pe contributia unui numar semnificativ de participanti .
Si nu am in vedere contributia financiara , ci contributia de timp si efort personal .
E foarte usor sa te incadrezi intr-un mecanism social bine pus la punct si foarte greu sa construiesti unul , mai ales intr-o tara unde individualismul salbatic este puternic inradacinat in mentalitatea oamenilor .
Auzim mereu : de ce nu se face ceva ... . Acest " se face " impersonal este adevarata problema . Nimic nu "se face" de la sine , trebuie facut de cineva .
Concluzia suna asa : daca vrei sa se faca , fa !

Tras pe sfoara

2008-11-03T08:40:00.004+02:00

Serialul laturilor incarnate continua cu episodul : Latul de sfoara .

Ce poate face o minte odihnita de roman cu o bucatica de sfoara ? Ce sa faca , un lat la gatul unui catel , un lat bun , de nadejde , unul care sa taie adanc si sa lase poate pentru multa vreme urma vizibila a manoperei mesterului nostru popular .

Poate ca vom reusi , incet , cu rabdare, sa ne debarasam de unele " traditii " ...

Mie cel putin , stiindu-l eliberat din lat pe acest mic nefericit , lumea mi se pare un pic mai frumoasa in aceasta dimineata de noiembrie scaldata in ultimele raze de soare ale acestui an .